Aseara a venit Lilu din Germania. Rosu la fata, de extaz. A venit cu o gasca de la scoala de la un proiect ce a durat 5 zile, intr-un satuc din Germania.
Nu i-a tacut gura plina de povesti si experiente frumoase 2 ore jumate pana la Rasnov, ca n-am avut trafic ca de obicei, din motive binecunoscute.
Au fost intr-un schimb de experienta cu o scoala de langa Luneburg, au stat la gazde si au participat la ore…2 ore si jumatate mi-a povestit de cat de faina e scoala acolo, de sala de relaxare pentru copii, cu mese de billiard, pufi sa-ti intinzi oasele, jocuri de echipa, de biblioteca plina de carti interesante, de cantina in care-ti petreceai pauza mare de 1 ora si jumatate si mancai ca la restaurant, de sala de sport, unde in ora de educatie fizica au invatat scheme de parkour, iar la noi inca mai fac mersul piticului de frica sa nu se loveasca si sa dea parintii scoala in judecata, de usite si lacasuri din care apareau, daca apasai pe un buton, tot felul de echipamente pentru diferite sporturi, de orele de mate in care i-a facut placere sa stea si i-a parut rau ca s-au terminat, de orele de engleza in care a conversat cu toata clasa, de fizica la care au facut experimente nu doar teorie.
Si-a facut prieteni atat la scoala cat si in familia gazdei, unde, apropos, a vorbit tot engleza, invatata autodidact calatorind cu noi prin lume, la scoala la noi germana nu s-a legat de el, din motive de profesoara…
I-a parut atat de rau ca se termina scoala la ora 15.00, ar mai fi stat inca 5 ore …”asa scoala as face oricat” mi-a repetat de 10 ori cel putin…”e de 100 de miliarde de ori mai tare ca la noi… e blana”!
E nasol rau sa-i mai pacalesti pe astia “mici” dar atat de mari la cate au vazut pana la varsta asta, nu mai poti sa-i pacalesti ca “asa trebuie sa fie scoala, ca la noi, e nasoala dar trebuie sa mergem inainte, nu putem schimba”…NU!
Eu unul m-am saturat, de lozinci de genul “noi parintii vrem schimbare!” ce schimbare frate? Teme mai multe, ca sa-i tinem ocupati ca …de, avem si noi o viata de adult cu dansuri, baute, filme si alte chestii de facut dupa program asa ca pe astia mici trebuie sa-i tinem ocupati cu ceva, altfel ne cer sa stam cu ei si in plus daca nu merg la meditatii de mate, germana sau orice altceva “se poarta” o sa ajunga niste ratati…
Eu m-am saturat sa fiu ipocrit de fiecare data cand copiii vin cu teme de genul “copiati acest paragraf in caiet, la geografie“ si sa le zic ca trebuie s-o faca daca doamna le-a cerut, chiar daca sunt convins ca nu e ok.
Mi s-a luat. Gata! Cat sa mai acceptam ca schimbarea trebuie sa vina asa…doar de la autoritatea competenta, de la care din ele si cu ce competente? Sa nu uitam sa completam chestionarul… pentru educatie. Autoritatea virusata sau cealalta arestata, aia de schimba manualele cu altele mai proaste si include si unul pentru educatie fizica sau aia de minte ca n-a iesit din tara si imparte floricele electorale si martisoare tip 19? Atatea exemple faine ca nu pot sa ma hotarasc….
Avem si oameni cu adevarat frumosi in jur, educatori adevarati, dar coplesiti de sistem din pacate si de cerintele idioate ale parintilor care au uitat ca au fost si ei copii.
Ma simt uneori ca in “La vita è bella” tot incercand sa inventez povesti pentru copii ca sa scuz incompetentele si comportamentele nasoale a celor care sunt in pozitii de “modele”, de autoritati competente, de indrumatori., nu mai merge, copii astia nu accepta ochelarii de cal si educatia cu de-a sila, ca asa trebuie ca sa ajungi ceva….oare ce? Un contabil, un functionar cu un scaun caldut, oare ce?
Ca sa inchei intr-o nota pozitiva, familia gazdelor a fost atat de impresionata de el, de calatoriile si experientele traite pana acum incat i-a daruit un medalion, piatra calatorului, menita conform legendei sa-l scoata din impas ori de cate ori rataceste drumul pe care a pornit. Asa sa fie!
Eu unul, copilul sau chiar adultul din mine, nu poate sa treaca peste asta, sa ascunda medalionul in sertar si experientele traite si sa-l puna la copiat texte si memorat nume de domnitori ca dupa ce trece criza incep testele. Daca mai era nevoie de inca o confirmare, lui Lilu, ca si mie … si multora dintre noi, nu-i place scoala…asta, de la noi, nu-i place sistemul in care se face. El nu poate sa-l schimbe dar eu….noi da!
N-am nici resursele si nici posibilitatea sa-l trimit la scoala in Germania si parca totusi prea multi au fugit, asa ca nu ascund faptul, chiar daca o sa-mi sara multi in cap, ca sunt 99% convins ca ne vom apuca de homeschooling in curand, lectia lui Lilu a fost despre cum s-a descurcat, singur, prima oara departe de noi dar cu un bagaj de cunostinte, aptitudini, calitati…prea putine invatate de la scoala si mult prea multe de la viata ca sa nu schimbam macazul.
Spor in toate si multe schimbari in bine!
PS. De azi intram in carantina doar noi doi, in padure ca baietii, avem doua saptamani la dispozitie sa facem planuri.
B. Rasnov. 14.03.2020
