Autor: Bogdan

Spirit latin, tehnologie germana si am adaugat eu curaj romanesc sunt elementele care ne-au unit cu prietenii nostri de la MoldoTrans Iasi in aceasta calatorie. Daca primele doua caracteristici tin de masina, ultima … „curajul” a fost principalul pentru care cei de la Seat ne-au apreciat iar noi la randul nostru le multumim pentru curajul de a crede in noi, in ideea noastra si in valorile care le promovam. E greu, vorba unei reclame sa gasesti un mix de succes, dar dupa 27350km va spun sigur ca noi l-am gasit.

Am fost inainte de Craciun la intalnirea  de final de calatorie, care s-a lasat cu inspectie, cu revizie si evident depanat de povesti. Concluzia celor de la Iasi a fost ca masina, un veritabil cal de povara in aceasta calatorie, dupa aproape 28000 km pe drumuri de tara europene mai bune sau mai putin bune, cu rulota de 1000kg in spate, cu portbagaj suplimentar de 70kg, cu 5 persoane, portbagaj plin si 3 biciclete in spate a incheiat cu succes si minim de service aceasta calatorie, Lasand la o parte schimbul clasic de ulei si filtre a fost nevoie doar de schimbul unor bucse…eu unul sunt mandru de alegerea facuta acum 7 ani cand m-am indragostit si am cumparat aceasta masina. Stiu ca trendul actual este, din pacate, sa se stimuleze consumerismul dar  categoric nu o voi vinde, are atatea povesti de spus, ne-a scos din tot felul de situatii si a vazut atat de multe locuri incat in momentul in care nu va mai putea sa-si traga batranetile pe sosea, o urc pe un postament in postura de simbol al Vietii pe indelete.

S-a dovedit astfel ca intotdeauna alegerile facute din suflet sunt cele mai de succes.

Multumesc Ionut, Razvan, Adrian

La Multi Ani in noul an si indiferent ce alegeri aveti de facut, sa le faceti din suflet, astfel o sa fiti pe deplin multumiti de rezultate.

Bogdan.28.12.2013

Mai mult de o suta de case pot fi văzute în Franconian Open Air Museum aflat  în Bad Windsheim din districtul Mittelfranken. Muzeul se ghideaza dupa motto-ul „Case si oameni”, astfel incat pe tot traseul intalnesti alaturate povestea acestor case si pe cea a locuitorilor lor. Fiecare casa este un exemplu din viata de zi cu zi a oamenilor care au trait si au lucrat acolo.

Noi am ajuns la ei oarecum intamplator ( mai tarziu am inceput sa ne dam seama ca nimic nu este la voia intamplarii) in drumul nostru spre un proiect la care eram asteptat in Frankfurt. Cum inceperea proiectului s-a amanat cu doua zile aveam nevoie de o „bucla” si ea s-a numit Bad Windsheim. Si nu era una oarecare …

Muzeul  avea si parcare pentru rulotisti unde pentru doar 9 euro puteai sta peste noapte, asa ca era clar …locul era pentru noi :). Am purces in recunoastere cu Lilu atat in zona muzeului, cat si in imprejurimile deasemenea destul de apetisante. Fetele au ramas in rulota, era inca racoare iar dupa drum Tesa vroia o pauza de desene. Dragonul a acceptat sa ne insoteasca…in carrier 🙂

Echipa incepea sa-si stabileasca atributiile, noi deschideam drumul, descopeream ce era interesant de vazut, programe, activitati,  iar fetele mergeau pe mana noastra…deocamdata.

Ne-am facut si noi prezentarea proiectului doamnelor de la muzeu iar de la ele am inteles de ce conceptul de „living museum” prinde foarte bine. Multe din obiectele expuse erau replici astfel incat vizitatorul sa poate interactiona cu ele, sa intre astfel in atmosfera de altadata.

Mare muzeu! Dovada sta faptul ca in ciuda trezirii matinale, nu am reusit sa-l vedem pe tot, dar am vizitat suficient ca doar am avut cu noi opincile fermecate de la FurgaMurga care te fac sa-ti sfaraile calcaile… am vizitam cat sa ne dam seama de diferentele dintre ei si noi. Una din ele ar fi ca la prima vedere casele lor par mai mari decat ale noastre dar ei au sub acelasi acoperis si animalele, nu in cladiri separate cum sunt pe la noi. La baza, tehnica constructiilor seamana, decoratiunile si obiceiurile difera. Ce e cu adevarat frumos la acest gen de muzeu? Ca este unul viu… oameni imbracati in costume de epoca umbla pe ulite, sunt mestesugari care lucreaza in ateliere diverse, ai impresia ca mergi printr-un sat in care stau oameni cu adevarat, asa se face muzeografie nu sub forma de mausoleu cum se intampla foarte des la noi.

Copii au fost extrem de incantati de experienta, de faptul ca puteau atinge animalele, obiectele, se puteau aseza pe scaune, in pat…

Va las acum cu un filmulet si o selectie … chiar daca sunt 100 de fotografii, trebuie sa ma credeti ca am selectat.

Bogdan.

De prietenii din Kladno v-am povestit  in primavara aici, aici si aici dar nu am reusit sa va aratam prea multe fotografii, stiti voi…problema cu netul si laptopul. Revenim acum, dand cep hardului extern in care au stat bolborosind de nerabdare povestile noastre in imagini. Incepem cu o povestioara jucausa si muzicala din Kladno, republica Ceha.

Lilu face ravagii printre fete, indiferent de varsta, culoare sau nationalitate si datorita tabletei dar mai ales farmecelor personale. Gazdele noastre de aici Petr si Ilona ne sunt alaturi, la plimbare, la joaca si chiar ne iau cu ei in vizita, pentru a ne prezenta altor prieteni, astfel incat „clubul” Vietii pe indelete incepe, frumos, sa aiba cat mai multi prieteni peste tot pe unde trecem.

Promitator nu?