Saptamana trecuta am primit o noua lectie, pe numele ei (lui) Marius.

Am tot scris noi ca avem nevoie de ajutor sa terminam mai repede casa si ca tot omul …am dat „share” sa ajunga la cat mai multi, prieteni si prietenii lor…cunoscuti sau mai putin cunoscuti.

Asa a aparut Marius, din Bucuresti. Ne-a spus cand a venit ca ne urmarea inca de cand am plecat in calatorie in 2013, dar nu ne-am cunoscut pana acum si pot spune ca-mi pare rau. Cald, prietenos, iubitor de natura, muncitor, priceput in a jongla cu imaginile si nu in ultimul rand – ba chiar in primul – dornic sa ajute voluntar, neconditionat si cu mare drag. Greu mai gasesti in ziua de azi oameni, chiar in „lista de prieteni”, capabili sa-si rupa din programul zilnic, o zi, doua, o saptamana si sa ajute „la nevoie”. Vorba veche si din pacate…invechita.

Incet, incet vine primavara si casuta noastra prinde contur. Lemn, baloti de paie, pamant, nisip, var, apa. Am muncit anul trecut (aproape singur) si am reusit sa o inchid, astfel ca iarna ne zambeste doar de dincolo de geam, dar a venit momentul lucrului la interior, lucrului la detaliu, instalatii si mai tarziu cand ghioceii scot nasul la soare, al lucrului la gradina.

Am povestit mai de mult de planurile noastre de tabere si atelierele in care sa invatam despre viata sanatoasa si a venit momentul sa incepem cu unele legate de constructiile naturale si permacultura. Scopul lor este dublu, noi finalizam casa si gradina iar participantii invata etape si tehnici ale unei constructii naturale.

Da, week-end-ul asta aproape c-am facut un film. Am fost singur acasa cu cei 3 Macaulay Culkin-inii mei. Nico e la targ la Brasov, stiti asta de pe net.

Asa ca m-am inarmat cu rabdare, voie buna si ceva idei de activitati. Chiar am facut exces de zel si mi-am comandat o carte de pe net „100 de activitati cu tata” dar abia cand a venit mi-am dat seama ca multe erau…stiute. Asa ca ne-am pus pe treaba si am improvizat.

Ziua 1.Vineri, am aranjat-o pe doamna la targ si apoi am inceput sa-i strang de pe la gradinite si scoli. Ne-am facut de cap si ne-am gatit mici, in mijlocul iernii, dar din casa, soare fiind, parea ca-i vara.

De neuitat, Dragonul a fost primul ridicat de la gradi si a ramas singur acasa pana i-am luat si pe ceilalti doi de la scoala. A mancat, si-a luat singur apa si s-a uitat la „Patrula catelusilor”. Ce-am crescut, am baiat mare!

Oho, n-am mai scris de ceva vreme si-mi cam pare rau. Era frumos si reconfortant sa dau liber la ganduri, sa vina la vale, spre mainile dornice sa apese repede, repede pe taste, inainte ca gandul prezent sa se transforme in trecut.

Ce facem noi? Traim, frumos, mai pe indelete decat multi altii dar nu atat de indelete cu ne-am dori, inca…

Construim o casa, cat de naturala putem, o casa aproape „hand made” daca tin cont de faptul ca majoritatea timpului lucrez singur si incerc sa pun cap la cap toate piesele unui mare puzzle. Incercam sa reciclam cat mai mult si atunci strangem lucruri de la prieteni mai vechi sau mai noi , geamuri, usi, mobilier, gresie, resturi de faianta, corpuri de iluminat etc. Apoi, pe indelete le caut un loc si …am descoperit ceva fascinant, FIECARE are locul lui! Nu la gunoi.