Totul a inceput cu Lilu venind vesel de la scoala si vadit incantat de lectia cu dacii si romanii. Asta se intampla anul trecut inainte de sarbatorile de iarna. A venit firesc Anul Nou si deja traditionala noastra petrecere costumata, unde tot la initiativa lui tema a fost in ton cu, hai sa-i multumim astfel doamnei invatatoare, „programa scolara”. Asa ca am stat eu bine si m-am gandit ce lipseste cel mai mult acum din scoala, lista e lunga, dar un aspect ar fi – punerea in practica a teoriei si la asta incepem sa lucram anul asta. Cum? Lansand vacantele tematice. Suna pompos dar chiar asta sunt, noi in general cand calatorim, nu mergem doar sa stam la soare, am batut la muzee, cat toti anii copiilor la un loc.

A nins si la noi, nu mult 30-40 cm si a fost motiv mare de bucurie pentru copii, de povesti pentru vecini si de teste pentru mine, dar sa le luam pe rand.

Copii au fost mai prompti ca niciodata cu trezitul pentru scoala, cand au auzit ca a nins, au iesit din pat afara in mai putin de 15 minute, super record, iar la scoala am fost printre primii chiar daca traficul de dimineata, un tractor, doua masini si o caruta, ne-a pus la „incercare”. La radio Romania Muzical se difuza coloana sonora de la Star Wars, iar afara nici peisajul nu prea era de pe planeta asta…

Au trecut 4 ani de cand am parasit cu buna stiinta sistemul clasic „casa-birou, birou-casa” si avem ce aduna daca e sa tragem linie, dar nu despre asta vreau sa scriu acum.

N-am mai scris de ceva vreme, viata reala m-a tinut prea ocupat dar acum la inceput de an, am hotarat sa facem un update, upgrade sau mai pe romaneste o improspatare a stilului pe indelete.

Am mai calatorit, nu asa pe termen lung dar in schimb ne-au vizitat multi, cunoscuti in calatoria din 2013 sau altii, noi, intalniti pentru prima oara in „curtea” noastra din padure. Franta, Spania, Polonia, Israel, Portugalia, SUA, Africa de Sud, Finlanda, Singapore, Ungaria, Turcia, Argentina, Olanda, toate au avut reprezentanti in anii astia in cortul, rulotele sau mai nou, casa noastra. O experienta „cat o calatorie” vorba Tesei, o mai stiti pe Tesa, mica carliontata cu degetul salvator in gura, pe post de suzeta.

Saptamana trecuta am primit o noua lectie, pe numele ei (lui) Marius.

Am tot scris noi ca avem nevoie de ajutor sa terminam mai repede casa si ca tot omul …am dat „share” sa ajunga la cat mai multi, prieteni si prietenii lor…cunoscuti sau mai putin cunoscuti.

Asa a aparut Marius, din Bucuresti. Ne-a spus cand a venit ca ne urmarea inca de cand am plecat in calatorie in 2013, dar nu ne-am cunoscut pana acum si pot spune ca-mi pare rau. Cald, prietenos, iubitor de natura, muncitor, priceput in a jongla cu imaginile si nu in ultimul rand – ba chiar in primul – dornic sa ajute voluntar, neconditionat si cu mare drag. Greu mai gasesti in ziua de azi oameni, chiar in „lista de prieteni”, capabili sa-si rupa din programul zilnic, o zi, doua, o saptamana si sa ajute „la nevoie”. Vorba veche si din pacate…invechita.