Autor: Bogdan

Am ajuns la Budapesta cautand campingul la care am scris cu cateva zile in urma si care ne astepta cu o surpriza, cei de aici stiau romaneste.

Proprietara, o doamna cocheta si calma ne-a intampinat cu ciocolata calda, cafea si o prajitura cu stafide pentru pitici. Ne-a prezentat dotarile, meniul si noua oferta, care-i diferentiaza de concurenta, micul dejun inclus in pretul deja mic de gazduire. Nu mai vorbesc de faptul ca sunt foarte intelegatori cand vine vorba de copii. Noi am fost un test bun pentru ei.

Doamna Martha era nascuta in Miercurea Ciuc si venise aici in urma cu 23 de ani. A cunoscut un domn András MESZLENY impreuna cu care au pus pe roate acest camping. Aflat intr-o locatie interesanta, un fost depou de tramvaie, spatiul a fost reamenajat iar acum arata ca un camping de munte adevarat inconjurat de copaci. Cabanuta de lemn pe post de receptie – restaurant „duduie” de recuzita de calitate (o spun in cunostinta de cauza). Prese de struguri, perii de tesalat, fuioare, cazane, schiuri de lemn, carute vechi si diverse accesorii casnice din perioada antebelica, fotografii vechi de dinainte de renovare.

Surpriza vine de la patron, sotul doamnei mai sus amintite care ne bate la usa dorind sa ne cunoasca si sa ne felicite personal pentru ce facem si apoi sa ne invite la cina sa-i povestim mai multe despre noi, despre calatoria noastra.

Am acceptat bineinteles, mai ales ca i se citea entuziasmul pe toata fata. Copii au mancat si au mers la somn, cam rupti de oboseala pentru ca a fost o zi plina, iar eu am ramas cu dl. András. Am povestit de inceputurile camping-ului, de probleme dar si sprijinul de la autoritati, de frumusetile Budapestei, de similitudinile dintre tarile noastre cu rele si cu bune. I-am povestit cum am pornit la drum si ce vrem sa obtinem prin aceasta calatorie.

Era oarecum contrariat si usor mahnit din cauza procentului scazut de romani care poposesc la el. Eu as avea cateva explicatii, pornind de la faptul ca „rulotismul extern” e la inceput de drum la noi si finalizand cu dorinta romanului de a merge la hotel si a nu se cobori la conditia de „cazat la cort” cand vine vorba de vizitat una din cele mai frumoase capitale europene. Mai avem de lucrat la asta…

Revenind la noua noastra legatura, am incheiat seara cu un plan de bataie-colaborare, se pare ca primul moment in care vom face bani in acest proiect a aparut – ii voi face d-lui András un montaj video despre camping si imprejurimi, in schimbul unor zile de cazare. Sa-mi tineti pumnii sa iasa bine! I-a placut ce am facut pentru noi si…i-a placut de noi.

Budapesta merita vazuta iar daca sunteti cu rulota sau cortul, noua ne-a placut aici.

Multumim d-nei Marta si d-lui András pentru gandurile frumoase si increderea acordata.

Bogdan 03.04.2013

Porneam de acasa convins ca mai exista „bine” in lume, ca mai exista oameni de cuvant si ca prieteni adevarati mai exista, daca nu i-ai cunoscut pe toti pana acum, nu vor intarzia sa apara pe drum.

Am plecat cu multa energie pozitiva si ganduri bune, ne-am bazat pe cativa prieteni in demersul asta, am incercat sa ne gandim la cat mai multe situatii care ar putea aparea pe drum si sa ne luam astfel tot felul de masuri, sa gandim cu un pas inainte. Nu se poate asa ceva, asta e sigur si aici intervine instrumentul numit asigurare de calatorie.

Pentru inceput am scris principalelor firme de asigurare romanesti, care ne-au laudat si apreciat initiativa dar atat…. Am apelat astfel la un prieten, Mihai, broker de asigurari, dar in primul rand prieten sa ne ajuta in rezolvarea acestei situatii. Ne „consiliaza” de vreo 8 ani in tot ce am avut nevoie de asigurare.

Am aflat in primul rand ca nici o firma „romaneasca” ca nu mai stiu care si cui apartine, nu face asigurari mai lungi de 6 luni. Bine de stiut dar…aici intervine noutatea, Mihai cunoscand piata a aflat de proaspata intrare pe piata a unei firme americane, singura care face asigurari de sanatate pentru un an de zile. Minunat, altfel ar fi trebuit sa ne intoarcem cu tot familionul dupa 6 luni sa ne refacem polita.

Am scris, de fapt, a scris Mihai si lor, am primit acelasi raspuns, ba chiar putin mai extaziat, probabil datorat dorintei de a avea o imagine buna pe noua piata, dar atat… Ce facem acum?

Putini stiu, mai multi vor afla pe parcurs ca am plecat pe banii nostri in aceasta calatorie si in acest context orice cheltuiala, cat de mica (nu e cazul asigurarilor) se aduna, se aduna si se face mare intr-un final.

Dar…prietenia si-a spus si de data asta cuvantul, Mihai ne-a sponsorizat cu acest pachet de asigurari lucru pentru care-i multumim inca odata si motiv pentru care-l recomand cu mana pe inima pentru orice problema care tine de domeniul lui de activitate. Se pricepe, stiu asta si pot spune ca dorm mai linistit de vreo 8 ani datorita lui si inca un an acum.

A cautat, s-a implicat, a analizat variantele existente, n-a fost multumit, nu ni se potriveau, a cautat iar si pana l-a urma a gasit solutia „manusa” noua.

Multumesc Mihai Iorgoveanu  si sa ne revedem sanatosi la intoarcere sau, dupa cum am vorbit, la vara in vacanta voastra, pe undeva in drumul nostru.

Inchei cu citatul pe care-l au ei in deschiderea paginii de internet:

„Pluteste drept inainte si daca pamanatul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati osteneala.”

Regina Isabela catre Cristofor Columb

Am avut intotdeauna o atractie spre materialele gen „Jurnal de bord”. E drept  ca doar le-am citit dar nu prea am scris, poate pana acum. Am pornit la drum cu gandul de a impartasi din experienta noastra, de a transmite emotii, de a inspira. Astfel ma vad in pozitia de a incepe un jurnal, iertate sa-mi fie stangaciile inerente oricarui inceput si aici ma gandesc la bloggerii care sunt cu ochii pe noi si au mai multa experienta la scris, cat despre carcotasi…nu-mi fac probleme, ei comenteaza chiar si daca e totul ok.

Imi propun sa scriu ce vad, ce simt si ce as vrea sa afle si altii, ca noi poate sau care vor sa devina.

V-am agasat cu „prietenia” in materiale de pana acum si o sa o  mai fac si pe mai departe, pentru-ca pe asta ne bazam in calatoria noastra. Intr-un fel am plecat sa vedem daca mai exista ea prin lume sau se mai gaseste doar la supermarket, frumos ambalata in haine de consum. Pana acum s-a demonstrat ca exista, timid, dar exista, cam de guerrilla existenta ei, dar important ca traieste.

Am pornit povestea asta despre prietenie cu  Radu si Bogdana, Raluca si Stefan care chiar daca nu au mai putut pleca cu noi, continua sa ne ajute, am continuat cu un „new entry” – Ionut, care putea foarte frumos si elegant, mai ales datorita distantei sa ne refuze si el, dar nu a facut-o, ne-am imprietenit, apoi a aparut Costin, Mihaela (mai subliniem odata ca pe parte de social media suntem sustinuti de Discovery Romania, adica ne popularizeaza aventura si atat), George, Mihai, Vali, Dragos si grupul nostru se largeste cu noi prieteni stransi pe drum.

L-am cunoscut pe Miklós in Ungaria, electrician la caile ferate maghiare, dar nu unul oarecare ci unul care stie 5 limbi si a calatorit pana acum mai mult decat noi. Un om extrem de politicos, serviabil si dornic de a povesti. Ne-am imprietenit, nici nu aveam cum altfel, in 3 zile ne-a povestit toata viata lui, am stat la el in Janoshalma, a scris si Nico despre el, am fost peste tot cu el, ne-a arat casa parinteasca, pivnita de vinuri, via, gradina de legume, terenul de langa sat, unde a alergat Lilu gainile lui, am pregatit impreuna „garnitura” pentru masa de Paste (catolic) – am ras vreo 4 kg de hrean. Am mers pe bicicleta mostenita de la tatal sau, mai batrana ca mine dar inca zdravana. S-a invoit in ajunul Pastelui de la servici pentru a ne insoti la Muzeul Dantelei din Kiskunhalas ca sa ne fie translator. Ce sa va spun…o gazda in toata puterea cuvantului. Savuros, plin de povesti, ganduri bune, multe variante de palinca in beciul casei (am facut fata cu brio desi nu sunt un mare fan) si o mare dorinta de a ajuta. De remarcat faptul ca…ne-am vazut prima oara acum!

Am plecat dupa 3 zile la Budapesta cu gandul de a pastra legatura si cu dorinta de a reveni dar si sperand sa gasim mai mult soare acolo.

Povestea continua in partea a doua a jurnalului pentru ca …suntem deja aici si am mai descoperit pe cineva interesant.

Bogdan.01.04.2013

In camping langa Budapesta

Am ramas cu povestea la Timisoara, unde am stat la o prietena in curte ( de fapt langa curte pentru ca rulota nu intra pe poarta). Am avut un drum lung cu intarziere de vreo ora datorita lucrarilor la sosea in Sebes. Copiii au rezistat eroic si cand am ajuns am mers la mall- ul din apropiere ca sa isi descarce energia la locul de joaca… Lilu a fost in extaz, ii trebuia o alergatura buna. Si pentru ca ningea de zor, am zis sa mai asteptam o zi in Timisoara sa se mai linisteasca vremea. Si astfel am avut timp sa o vizitez pe draga si talentata Ama si sa ii cunosc minunatia de fetita. Am umplut casa si Lilu i- a dat de lucru ascunzandu- i magnetii…sper ca nu a suparat- o prea mult. :). Am plecat si cu daruri delicioase, preparate de Ama si mama ei, de la dulceata, la taietei de casa si chiar si palinca…un rasfat.

In Janoshalma am ajuns seara urmatoare, dupa cateva peripetii pe drum, nimic spectaculos doar ca din nou a durat drumul mai mult decat planuisem.. Acolo eram asteptati de gazda noastra Miklos, un electrician la caile ferate cu 2 baieti la facultate si o sotie frumoasa, care s- a plimbat cam in toata Europa.. Ne- am inteles in engleza, ne-a invitat sa stam si de Paste, ne – a plimbat pe unde a stiut el mai bine de la casa batraneasca si terenul parintilor, pana la biserica si la Muzeul dantelei si broderiei din orasul vecin.

Am fost la bai termale in Kiskunhalas si copiii s- au distrat de la mic la mare. Aveau vreo 4 bazine, erau cateva persoane si totul arata foarte curat.  Baietii au mers la cules de oua proaspete de tara, Bogdan a curatat hrean si am vazut cum se face ca iese un hrean atat de dulce si gustos, care impreuna cu sunca lor era delicios. Miklos e un om simplu ce nu a dorit sa fie dat pe internet asa ca tot pe noi ne veti vedea.  Tot pe scurt va scriu ca nu prea avem net bun si nici timp ca trag copiii de noi. Va pupam!

http://youtu.be/t6uuGuLQads