Autor: Bogdan

Iaca s-au facut si 8000 de km, aproape. Am trecut deja prin 7 tari, Franta nu se pune la socoteala, inca, doar o tranzitam astazi ca sa ne imbarcam maine pe feriboat, aici in Calais.

Am primit vestea mai mult decat minunata, daca exista asa ceva, ca laptopul s-a reparat si acum, Radu, fata de care nu am decat cuvinte de lauda pentru ajutorul si sprijinul acordat, cauta un mod de a-l trimite. Aha, uitam, mi-a facut rost si de un obiectiv pentru aparat, cazut si el, nu la datorie, dar totusi in timpul programului. Sper ca in maxim 10 zile sa reincep postarea filmelor si mai am cateva surprize pentru voi. Va spun mai tarziu.

8000 spuneam, cu bune si cu mai putin bune, ca rele nu au fost, slava Domnului. Am vazut, am simtit si am trait cate putin din culturile prin care am trecut.

Se cade o concluzie acum la margine de continent si aceea ar fi ca dorinta pentru o „viata pe indelete” inca mai exista. „Libertate” este ingredientul care lipseste societatii civilizate care se bate cu pumnul in piept ca este libera, dar in rest le are pe toate cele pe care noi, romanii nu le avem.

Interesant este ca am intalnit si ne-am imprietenit cu oameni din fiecare tara si toti, fara ezitare se plang de lipsa din ce in ce mai acuta a acestei libertati. Reguli peste reglementari, peste legi, peste reglementari iar…mult prea mult, zic chiar ei exponentii societatii civilizate, dornice de o viata linistita si comoda dar subjugata de privarea din ce in ce mai mult de libertati in numele convietuirii  in societatea moderna urbana.

Poate suna ciudat, sau controversat, dar chiar este. Trecand din tara in tara am avut prilejul sa observam, pe indelete, diferentele in comportament, in societate, in urbanism, in trafic, in oameni.

Slovacii sunt aproape ca noi, multi din ei sunt posaci, incruntati pe strada, prost organizati, neatenti la urbanism si spatiu verde, manati de diverse dorinte in vest, cehii sunt mai relaxati, mai increzatori, au si de ce – Praga e de departe una din cele mai frumoase capitale europene si nu numai. Ei sunt, prin unele zone rurale comparabili cu austriecii, alteori cu fratii slovaci. Acestia din urma sunt mai putin prietenosi decat cehii care sunt mai deschisi si mai creativi.

Austria, la tara este in continuare numarul 1 pana acum. Curata, aranjata, inclusiv in afara localitatilor, ordonata dar diversa in acelasi timp, fata de olandezi care sunt foarte atenti si ei la curte, casa gradina dar monotoni, poate nu e vina lor ci a statului care a intervenit cu vreo lege de urbanism sau poate asa le dicteaza spiritul nordic. Eu inclin catre lege…

 

Germania e frumoasa, mai boema, mai bogata decat cele de pana acum, dar se simte rigoarea specifica care taie cateodata din elanul creativ si din posibila dorinta de a iesi din tiparele „frumosului standardizat”. Orasele prin care am trecut noi, in mare parte nu ne-au incantat, dar zona rurala a fost de vis, experiente extrem de frumoase, oameni mult mai prietenosi decat la oras. De departe experienta din Tondorf ne-a marcat pe toti in mod pozitiv.

Olanda…am inceput mai devreme sa va spun de ea, aici am intalnit doua persoane, gazde de-ale noastre, aflate oarecum la polii opusi societatii. Paul, un domn boem, cult, din Abcoude, profesor de literatura in Amsterdam, de origine americano-evreiasco-olandeza care ne-a prezentat o Olanda dornica de civilizatie si gata sa plateasca orice pret pentru a o avea, dar care presupune supape de refulare pentru populatie, gen – liberalizarea fumatului de iarba, sex-shop-uri peste tot, supape fara de care societatea ar cam exploda de atatea reguli. La celalalt pol a fost Hans de la Globetrotteri, care a calatorit mult, s-a deschis catre lume si-si doreste sa scape, sa se elibereze din aceasta societate dupa parerea lui mult prea stricta.

In Belgia a fost mai rapid dar tot i-am prins izul de bere si ciocolata 🙂 Dar mai mult decat atat gazdele noastra de aici, au fost tot din tabere diferite. Unii pro reglementari altii adeptii vietii mai libere.

Pe la tara, totul se schimba inca de la granita, inexistenta, geamurile mari si fara perdele, pline de ornamente, dovada de „transparenta si onestitate” in Olanda, devin mai mici si cu perdele terne in Belgia. Gardurile mici, multicolore sunt „inlocuite” cu garduri „vii” de 2,5 m inaltime peste care se zareste cateodata un conac, cateodata o casa mai modesta. Casele sunt mai monotone, mai alandala cum s-ar zice pe la noi. Casa, hala, iar casa, magazin, service auto…De fapt intrarea in Belgia dinspre Olanda (zona Antwerp) arata cam ca intrarea in Bucuresti prin Afumati, doar ca e mai multa verdeata.

Nu intru in detalii ca am sa va mai scriu despre fiecare, pe rand.

Iar acum pentru o zi, suntem in Franta, care nu difera cu mult de Belgia, aici in zona Calais unde ne-am campat. Ba da, aparitia unei zone deluroase, dupa parcurgerea a doua tari plate ne desfata ochii cu peisajul de poveste.

Tragand o linie, am avut parte pana acum de super experiente si nu suntem nici la jumatate…Am mai spus-o, cu o asemenea calatorie ar trebui sa-si inceapa viata orice om. Iti schimba viziunea, iti deschide mintea, sufletul, iti ofera oportunitati de neimaginat. In plus te invata sa nu risipesti, sa respecti natura, sa fii tolerant cu adevarat si nu de fatada, cum in multe societati prin care am trecut se intampla, din pacate.

Bogdan. Calais-Franta, 12.06.2013

Va era dor de o poveste? A venit si nu e una oarecare ci una cu care ne mandrim.

Dupa cum stiti, suntem in Olanda pentru inca 2 zile si in weekend am participat la o intalnire a clubului Globetrotterilor olandezi la care am fost invitati de Hans, noul nostru prieten din aceasta tara. Nu pot sa va spun ce bucurosi am fost cand ne-a invitat. Trebuia sa ne intalnim la el acasa dar programul lui si al nostru s-a schimbat astfel incat ne-am mutat intr-un camping in padure la aceasta intalnire cu 80 de calatori – veritabili.

Ne-am campat si noi, usor emotionati de importanta momentului, ca de…noi suntem doar la inceput de drum dar incet incet ne-am intrat in atmosfera.

Seara a debutat cu prezentarile bineinteles, mai mult a noastra, ca ei intre ei se cunosteau. Initial am fost o „curiozitate” dintr-o tara din est, o zona nevizitata de ei si despre care stiau doar ca este casa lui Dracula. Ce sa zic, cei care se ocupa de imaginea Romaniei in lume fac treaba buna, multumim cinematografiei americane ca macar asa tot au stiut ceva despre tara noastra.

Am raspuns rand pe rand la intrebari ciudate, incepand cu „Ati avut dificultati in a obtine viza pentru Olanda?”, Ce clima aveti acolo, e mai cald, se pot creste banane?” „Dracula e adevarat?” „De unde vine numele de Romania, de la Roma sau de la Rromi? „Ce avem de vazut acolo?”, „Sunt autostrazi, cum sunt drumurile?” „Aveti campinguri?”

Dupa ce ne-am repliat si am raspuns scurt dar la obiect am zis ca a aparut un moment „Servim Patria” asa ca am petrecut o jumatate de zi, impreuna cu a mea doamna sa facem o prezentare interactiva si atractiva a Romaniei in care, bineinteles, am inclus si povestea noastra.

Ne-am programat si noi in tabelul de proiectii undeva mai pe seara. Deja povestea noastra starnea valva si interes printre „colegii de breasla”. Incepeau sa vina sa ne felicite si sa-si manifeste curiozitate.

A trecut pranzul cu masa comuna gatita de o doamna nascuta si crescuta in Nepal dar care si-a gasit partenerul de viata in Olanda, apoi o partida de volei pentru siesta, fac o paranteza – nu am vazut unul dintre participanti, indiferent de sex si varsta sa aiba burta, inchid paranteza.

Undeva pe la ora 19.00 aflu ca aceasta intalnire anuala  are si ca scop organizarea unui concurs cu cele mai frumoase si interesante prezentari de calatorie. Frumos zic, inseamna ca avem ce vedea iar tensiunea momentului creste datorita „competitiei”

Dupa ce cu o seara inainte ai nostri mici calatori au cazut rand pe rand la datorie, pe la ora 21.00 poate si datorita drumului, astazi ceasul se apropia vertiginos de ora 22.00, momentul atribuit prezentarii noastre iar ei erau mai prezenti ca niciodata. Lilu si Tesa stiau de prezentare, Bebe probabil a simtit ceva energie in plus si a zis sa fie si el alaturi.

Ora 22.00, „Viata pe indelete” impreuna cu prietena noastra suveica mamei Ruta si opincile traditionale de la Furga Murga  intra in cortul destinat prezentarilor. Recunosc ca aveam ceva emotii, dar eram si increzatori in munca noastra. Am predat microfonul Nicoletei, o mai buna vorbitoare de limba engleza decat mine si eu am preluat legatura copiilor. Fair play zic!

22.15 incepem cu o prezentare animata, in date, a Romaniei. relief, clima, organizare, religie si cateva curiozitati. Urmeaza un slideshow cu 67 de fotografii ce incearca si zic eu reuseste sa te faca sa treci dincolo de cifre in zonele mai sus amintite. Peisaje de munte, manastiri, delta si cai salbatici, cateva castele, inclusiv cel al lui „Dracula”, bunicute pregatind cozonaci de Pasti, Lilu si cu Tesa in calatoriile lor prin tara, fericire, bucurie si chef de viata. Toate acestea comentate profesionist, ca doar a terminat facultatea de turism-servicii, de mamica LiluTesa.

Urmeaza filmul nostru cu Slovacia si editia scurta a Ungariei, Szentendre, dupa care…….aplauze!

Multumim si noi!

Zambete, felicitari si schimburi de adrese.

Nu vreau sa ne laudam dar cred ca anul viitor in Romania vor fi, nu 80, dar macar cu 40 mai multi turisti straini, adica olandezi si asta datorita noua. La o scurta socoteala matematica legata de buget, cu un buget de 60 de euro cazarea noastra si timpul alocat pentru documentare si realizarea ei eu zic ca ar trebui sa incepem sa oferim consultanta, contra cost …stim noi cui. Celor care taie frunze scumpe la caini vagabonzi care se dau drept caini de rasa.

Revenind, povestea nu se termina aici. Ne-am culcat superincantati si emotionati de moment, undeva dupa ora 12.30 cu tot echipajul odata. Am arborat pana si luminile de sarbatoare.

A doua zi deja, multi ne strigau pe nume si cel care cu o seara inainte recunoastea ca nu a auzit decat de Dracula mi-a promis ca anul viitor vine la noi si apoi impreuna facem un tur prin tara.

Am inceput ornatul rulotei, impreuna cu Lilu, pentru ziua Tesei. Stegulete noastre colorate si zambarete s-au adaugat celor tibetane, atarnate de rulotele unor participanti, menite conform traditiei sa imprastie odata cu vantul, o rugaciune de liniste si energie pozitiva in tot campingul.

A urmat concursul de pictura pentru copii, cursurile de cercetas, masa de pranz, socializarea celor mari si a doua runda de prezentari. Seara s-a incheiat cu un foc de tabara si un gratar international deoarece intre timp ni s-au alaturat si doi veterani in ale calatoriilor din Iran si din Tibet. Frumoasa combinatie.

Dimineata zilei 3, ziua plecarii. Micul dejun in comun, suntem in aceeasi breasla deja :), urmat la pranz de desemnarea castigatorilor si sarbatorirea Tesei, careia i s-a cantat „La multi ani” in trei limbi. Nu va mai povestim ca s-a emotionat pana la lacrimi de-a dreptul (erau peste 50 de oameni care ii cantau!).

Nu va mai fierb, am luat locul doi! Locul intai presupunea ca noi sa revenim cu trofeul „Golden camera” in Olanda pentru a-l pune din nou in concurs. Noi am promis ca anul viitor il castigam si mutam intalnirea Globetrotterilor olandezi in Romania. In rasetele si aplauzele lor propunerea noastra a starnit din nou interesul prietenilor nostri de drum.

Multumesc si voua ca ati avut rabdare sa cititi pana la final.

Sper la cat mai multe povesti de genul asta.

Salutari pentru Romania!

Bogdan 03.06.2013

 

 

 

De cand am facut public proiectul nostru am primit diverse reactii. Printre ele, multi oameni, incantati de ceea ce facem, ne scriu ca vor sa ne primeasca in casa lor sau macar sa ne vedem la o cafea. Si pentru ca nu am apucat sa va povestesc despre ei, astazi o sa va scriu cate ceva despre romanii intalniti in afara tarii.

In Ungaria, la camping Zugligeti Niche, am intalnit-o pe doamna Martha, despre care v-a povestit si Bogdan. Doamna Martha este o doamna distinsa, frumoasa si prietenoasa. A fost incantata de proiectul nostru si de aceea ne-a ajutat si ne-a dat reduceri serioase la cazare si o sacosa cu mancare la plecare. Aici fac o paranteza si va recomand sincer, celor care vor sa viziteze Budapesta cu rulota sau cortul, sa mergeti sa stati aici. Este singurul camping in care am primit, o cafea, ciocolata de bun venit si mic dejun inclus in pret, plus avantajul ca gasiti vorbitori de limba romana. De acolo se ajunge usor in centru si zona este minunata. Ce mi-a placut la aceasta doamna este ca nu a fost incantata doar de fatada de proiectul nostru ci chiar ne-a mai scris de cateva ori, intrebandu-ne cum suntem, ce fac cei mici si ca ii e dor de noi!

In Austria am primit un mesaj de la o tiza, Nicoleta cu 3 copii. Ne-a scris ca i-ar placea sa ne vedem. I-am scris cand am ajuns la Viena si ne-am vazut intr-un parc. O familie frumoasa, cu 3 nazdravani de baieti (mult mai cuminti decat ai mei ;)), ne astepta sa ne cunoasca, sa ne faca cinste cu o inghetata si sa impartim impresii. Am petrecut cateva ore impreuna si am vorbit de parenting, Austria, copii si am avut senzatia ca ne stim de multa vreme..Mi-a placut mult de ei si sper sa ii revedem.

In Cehia eram intr-un camping uitat de lume, aproape de Karlovy Vary, si incercam sa impingem rulota sa o asezam cum trebuie. De la o casuta de lemn, apar 2 barbati care ne intreaba in romana daca avem nevoie de ajutor… Nu ne asteptam la asa ceva! Dupa ce ne-au ajutat, l-au invitat pe Bogdan la o bere. Le-am zis ca mergem sa mancam, asa ca ne-au dat indicatii unde gasim mancare. Pe seara a mers la ei in casuta. A aflat multe povesti si detalii despre viata lor si a fost mirat ca erau mai tineri decat el, desi noi credeam altceva..I-au dat chiar si o pereche de manusi cadou lui Bogdan.  O experienta interesanta, de altfel.

In Germania am ajuns langa Frankfurt si scrisesem si pe facebook ca nu imi place campingul in care stam (scump si conditii neprietenoase). Ne-a scris insa Stefan ca vrea sa ne viziteze deoarece locuieste in apropiere.  A venit cu 2 sacose de mancare si bere si cu cele 2 fetite minunate sa ne viziteze. Auzise ca avem probleme cu netul si ne-a adus chiar si un modem cu cartela incarcata pentru internet. Nu a functionat la noi, dar gestul a ramas. A doua zi a adus-o si pe sotia lui si s-a oferit sa mearga impreuna cu Bogdan la service pentru laptop (ala stricatul..). Am petrecut ceva ore impreuna la un gratar romanesc si ne-am despartit prieteni! Ma uitam ca desi sunt de foarte mult timp in Germania (Stefan de mai bine de 20 de ani) in continuare nu se regasesc complet in sistemul de acolo..Sincer, ii inteleg! 😉

Tot in Germania mai primisem un mesaj de la Ivona, care ne invita la ea acasa, pentru ca ii e drag de noi si pentru ca si ea calatoreste mult si stie cata nevoie ai sa iti deschida cineva bratele ca sa te primeasca la el. Dupa niste schimbari de program, am reusit sa ajungem la ea! Am gasit o fata frumoasa, vesela si primitoare cu un sot american, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa din prima clipa. Nu au fost doar clipe placute, din cauza gleznei mele scrantite si a faptului ca ea nu s-a simtit minunat (asteapta o minune in curand), dar momentele petrecute impreuna imi aduceau aminte de momentele petrecute cu prietenele mele..Cert este ca bebe s-a indragostit pentru prima oara, nu a scapat-o din ochi si intotdeuna o intampina cu un zambet laaaarg! 🙂

M-am bucurat sa imi revad si prietene vechi, din copilarie, scoala generala si liceu, fete dragi ajunse prin Germania si Olanda, care ne-au primit cu bratele deschise si curiozitate! Pe Laura nu o vazusem decat acum 2 ani odata, dupa o pauza din liceu, dar cand i-am scris sa ne vedem la o cafea ca suntem in oras cu ea, ea ne-a invitat la ea in casa, la masa alaturi de minunea ei de fetita. I-am umplut casa si am incantat-o, dar si speriat-o uneori cu atata harmalaie! Copiii au fost fericiti sa gaseasca iar  o casa pliiina de jucarii, iar cea mica a fost bucuroasa sa vada atatia copii. 🙂

Pe Zoe am anuntat-o ca suntem in zona si in 2 ore eram la ea la masa. Nu se astepta sa ajungem asa repede, dar a lasat tot si ne-a primit cu tot ce a putut ea mai bun! E una din prietenele din liceu si astea sunt cele mai durabile prietenii! Eu o iubesc si sper ca stie! Lilu a fost incantat aici pentru ca Zoe are o minune de baiat cu 2 ani jumate mai mare si casa era plina de jucarii pentru baieti! S-au jucat chiar foarte frumos si ma uitam cat de incantat e Lilu ca este bagat in seama de un baiat mai mare! Mi-a fost drag sa o vad pe prietena mea la ea acasa, in familia ei frumoasa si sa o vad ca e fericita.

 

Am si ratat alte doua intalniri cu prietenele mele de suflet, dar probabil asa e in viata mai si pierzi, nu numai castigi! Sper sa recuperam altadata!

Ceea ce am remarcat la toti romanii intalniti pe drum este darnicia, faptul ca toti ne-au oferit cate ceva sau au simtit sa faca un gest frumos, nu gasesti asta peste tot. Eu le multumesc din inima pentru toate gesturile frumoase si sper sa pastram legatura cu majoritatea. Si daca auziti ca venim spre voi si vreti sa ne ajutati, sprijiniti sau doar cunoaste la o inghetata in parc, noi suntem fericiti sa cunoastem cat mai multa lume si suntem oricand dornici de o masa sau o baie calda.