Viața pe îndelete

Autor: Bogdan

  • 10000 – varianta pentru baieti

    10.000

    A venit si randul meu sa va spun cum stau lucrurile din punctul meu de vedere, a celui care are in grija o masina cu rulota aferenta. Tragand linie dupa 3 luni jumatate si 10.000 km pot spune ca sunt foarte multumit de cum stam pana acum.
    Sa le luam pe rand, masina, dupa revizia si controlul facut de prietenii nostri de la Iasi, ramane in parametrii. Face fata cu brio la provocarile unui asemenea drum. Eu unul il consider un adevarat test de anduranta atat pentru interiorul ei dar si pentru motor si caroserie. Zi de zi cei mici o „calaresc”, mananca in ea, se joaca, s-au schimbat pampersi in mers in ea, se fac sandwich-uri, se vizioneaza filme….
    Motorul de 1.9 diesel si 105 CP face fata si el rulotei de 750 de kg + ce mai are prin ea, haine, vesela, trusa medicala, trusa de scule, rezervor apa (gol in miscare), cortul rulotei, materialele Nicoletei pentru bentite, hrana din frigider si din dulapul cu alimente + portbagajul suplimentar de pe acoperis. Am incercat sa limitam investitiile in lucruri grele, exceptie fac bicicletele, dar pe care le consider necesare -in curand cu ele vom inlocui deplasarile pe distante mici cu masina. In compensare incerc acum sa fac un schimb, am sa trimit acasa tricicletele copiilor luate mai demult, ceva haine groase si …mai gasesc eu ceva, astfel incat sa ramanem in aceleasi kilograme. N-am avut momente in care sa fi simtit ca nu mai poate trage, singurul lucru care mi-a lipsit a fost garda la sol mai mare, dar masina nu are nici o vina, cand am cumparat-o a fost denumita „cea mai sportiva masina de familie” si ramane, cand nu are rulota in spate nu-mi este deloc rusine cu ea pe autostrada.
    Dupa schimbul de ulei de la Iasi am controlat constat nivelul si dupa acesti 10000 am completat cu doar 400 ml, tinand cont de sarcina la care a fost supus zic ca e bine.
    Consumul …de vis! Cum ne-am propus sa mergem mai mult pe la tara, am realizat ca si din acest punct suntem in castig. Pe drumuri de tara intalnesti tot timpul dealuri unde poti lasa masina sa curga „pe liber”, lucru greu de intalnit pe autostrada unde motorul trage tot timpul. La final de 10000 km, consumul cu rulota ramane undeva intre 7.6 – 7.9 l/100 iar cand nu avem pe doamna in spate 5.3 – 5.6 l/100. Motorina a fost mai ieftina pana sa ajungem in UK unde pretul a cam explodat fiind si in lire dar si din cauza ca au mai multe masini pe benzina.
    Probleme majore – slava Domnului nu am avut, am facut o pana, am schimbat 2 cauciucuri, doua becuri la stopuri.
    Stam bine si la capitolul aspect, dupa 7 ani, inca mai cucereste inimi. Am primit destule aprecieri pozitive legate de modelul asta de Seat.
    Rulota – doamna, batranica cum o stiti, mai scartaie dar ne face in continuare sa ne simtim ca acasa in ea. Are, inca, un picior avariat pe care nu l-am reparat, stam pe cric cand e nevoie, panoul solar incarca de zor, caldura nu am mai facut de mult dar in schimb gatim ca acasa, am schimbat doar o butelie deocamdata. Am descoperit o fisura la sasiu, de la drumuri probabil, dar o vom remedia cat de curand. Interiorul ni se pare din ce in ce mai incapator, curios nu?
    Ne-am invatat cu amandoua si masina si rulota au garda la sol mai mica si atunci incercam sa cautam drumurile adecvate. Uneori Maricica ne duce pe drumuri atat de stramte incat am fost nevoit de cateva ori sa intorc rulota la mana, am urcat pante abrupte cu ” a’ntaia „, am mers pe zapada, pe ploaie torentiala, pe ceva drum forestier mai cu fata umana, pe stanga, pe dreapta si suntem inca bine.
    Astept sa ajung in Spania, la un prieten, tot scenograf, sa incerc sa adaptez suportul de biciclete de la masina, pentru rulota in spate. Ma gandesc ca astfel echilibrez mai bine ansamblul. In momentul de fata greutatea apasa tot pe carlig si masina e cam lasata de spate. In Olanda am avut din cauza asta ceva probleme cu galmele „antiviteza” care erau destul de proeminente.
    Despre campat… in curand pot sa ma inscriu la un concurs cu specific, timpii scosi pentru montat tabara devin din ce in ce mai scurti. Am cautat si am gasit si alternative ieftine de campare, ba chiar gratuite. Inca mai gasesti oameni deschisi care te lasa sa stai la ei pe teren, la ei in parcare. Cum noi avem tot ce ne trebuie in rulota, sunt usor de convins ca nu au batai de cap daca ne lasa sa intram in ograda lor.
    Cum ma simt in trafic? Cu rulota ma misc mai incet dar mai relaxat, lumea intelege repede de ce pornesc mai incet de la semafor, nu ma claxoneaza, ma lasa sa trec, imi acorda spatiul necesar de manevra, am timp sa mai vad si eu peisajul. In toti acesti km am fost claxonat doar de vreo 3 ori si toate trei in Olanda…in Haga. Am luat o singura amenda, in Slovacia, intrr-un orasel, am depasit cu 11km viteza legala, am accelerat prea repede inainte de iesirea din localitate….din cauza ca ma saturasem de gaurile din asfalt.
    Cam atat, daca mai vrea cineva amanunte sau mai aveti intrebari mai tehnice am sa incerc sa va raspund.
    Bogdan 5.07.2013
    Bachy – Franta

  • 10.000 de km, tragem linie

    10.000 de km! Ce mult pare cand spui! Si totusi au fost facuti in 104 de zile. A fost si greu, dar si usor, si scump, dar si ieftin si frumos si neprevazut si minunat si palpitant… Nu prea apucam sa scriem si nici sa facem tot ce ne-am propus la inceput, desi pana la sfarsit probabil vom bifa tot ce era in lista. Si asta pentru ca datele problemei se schimba foarte repede si pentru ca cei trei copiii ai nostri au nevoie de noi 24 din 24. Si nu avem cum sa ne eschivam. Am primit intrebari despre ce ne-a placut, unde am mancat, ce am vizitat, cilindrii masinii si altele :). Drept urmare o sa incerc sa trec un pic in revista ce mi-a placut si ce nu mi-a placut. Nu va asteptati la multe descrieri si probabil voi mai reveni pe subiect, dar acum la ora 1 noaptea incep sa vad ce mi-a ramas in minte. Asadar..bugetul nostru pe luna este de maxim 1500 de euro/luna. Suntem mandri sa spunem ca mai mult de 1350 nu am cheltuit.


    Cumparaturi. De mancat, desi am incercat sa mancam local, am realizat ca fara supermarket nu mai poti trai in Eurpa moderna…cel putin noi nu am stiut unde sa gasim prea multe produse locale. In Slovacia am reusit sa luam niste lapte crud, cu ajutorul gazdei noastre Miriam, dar in alta zona, mai pe .”..?la tara de altfel, cand am intrebat de lapte proaspat ni s-a aratat supermarketul. Am mai reusit in Austria sa gasesc piata cu produse locale, intr-o sambata. In Ungaria, Cehia, Austria am folosit lantul DM pentru gustari in masina, pampersi biodegradabili, cosmetice si detergeni ecologici  ieftini. Folosim acelasi sampon de copii toata familia ca sa nu ne incarcam aiurea. In Austria si Germania mi-a placut cel mai mult pana acum, pentru ca majoritatea magazinelor au o maaare gama de produse bio la preturi foarte bune. Dintre toate, cel mai mult mi-au placut Spar si Tegut. In Germania am mai gasit un supermarket numai cu produse bio, dar am uitat zau cum il cheama. Cele mai neplacute experiente la cumparaturi sunt in Olanda si Belgia unde totul este dat semipreparat, iar daca incerci sa te intinzi spre bio, te ustura…Ah sa nu uit! Aveti mare grija sa aveti cash la voi in Germania, pentru ca multe magazine nu accepta cardul de debit, cu atat mai putin de cel de credit. La fel in Anglia, in magazinele Aldi nu ne-a acceptat cardul. Anglia are multe Farm shopuri dragute si cu produse locale si nu numai, unele cu preturi decente si altele mai exagerate, dar aveai ce sa alegi.

    Bebe are intotdeauna mancare proaspata. Foto by Tesa

    De mancat la restaurant.  Ne-a placut Ungaria, Slovacia si Cehia, unde preturile sunt comparative cu cele din tara si portiile mari (plateam cam 20 de euro pentru 2-3 feluri de mancare, o bere si un desert sau chiar 2). In Austria situatia s-a schimbat dramatic, platind 22 de euro pt un snitzel si o supa, drept urmare ne-am facut tot timpul pachetel. Am mai mers in Belgia in Antwerp la restaurant, invitati de gazde, si am avut parte de cea mai proasta servire posibila (3 doamne ametite care se rataceau cu farfuriile printre clienti si care nici dupa ce le-am scris noi comanda pe hartie nu au fost in stare sa o aduca toata…e adevarat ca nici limba nu prea o cunosteau ca doar patronul nu voia sa plateasca prea mult si avea doar angajate imigrante) si inca un loc in buricul orasului, unde mizeria si fetele dubioase au fost cam mult pentru mine, dar am stat ca sa nu jignesc oamenii, bine intentionati de altfel.

    Dintre campinguri. Cel mai prietenos a fost cel din Budapesta, de care v-am mai spus si cel din Bad Liebenzell, de altfel si cele in care am gasit romani. Apoi langa Praga daca vreti sa stati ieftin si cu o priveliste frumoasa recomandam Karlstejn, castel, apa langa camping, 20 de minute cu trenul si esti in centrul Pragai. Am platit 15 euro pe noapte, singura chestie era ca, daca vrei dus bagi fise intr-o masinarie si e cam nasol daca nu bagi cat trebuie, cum am facut eu, si ramai in spume! :)) Nici curatenia nu este chiar ca in alte parti. Preturi prea mari pentru serviciile oferite am gasit in Frankfurt (27 de euro, bai invechite si fara wi-fi) si in Nurnberg (37 de euro si duamna cu „This is Deutchland!”).  In Bamberg ne-a placut foarte mult orasul, iar campingul a fost si el foarte frumos si plin de lucrari de arta, doua locuri de joaca si bai moderne, minus a fost internetul pe bani. Conditii foarte bune si la un pret chiar mic de 16 euro am gasit in Meiningen (eu sunt convinsa ca nu ne-a luat cat trebuia dar nu ne-am suparat..). Super curatenie si un complex mare cu piscina langa…pacat ca noi ne grabeam la castel si nu am putut sa ne bucuram de el. Am mai primit o reducere si ar fi frumos sa ii mentionam pe cei de langa Breda, unde exista si piscina, totul este sa prinzi si zile de vara sa poti intra in ea :). O afacere de familie, camping plin de resedinte de vare (case mobile pline de pensionari), apa calda este cu cartela, lucru bun pentru ei, pentru ca nu se risipeste. Un camping frumos si mai salbatic a fost unde ne-am intalnit cu Globetrotterii olandezi, dar acolo nu am platit noi. Aici, unde suntem acum, langa Calais este bun ca pret (20 de euro) si oameni prietenosi. Daca mergeti spre Anglia este un bun popas si peisajul chiar merita..Cam atat imi vine in minte despre campinguri. Un pont bun de cazare este daca mergeti la muzeul satului in Bad Windsheim sa ii rugati sa campati in parcarea mare pe care o au. Ne-a costat 6 euro, doar ca nu aveti nici toaleta, nici nimic, doar vi se da voie sa campati..

     

    Haine nu am cumparat de cand am plecat decat niste sosete (de 3 euro), pentru ca intra in pamant, o bluza cu gluga de 5 euro de la sh in Amsterdam, pentru Lilu, pentru ca si-a pierdut 2, pantofi pentru mine de 15 euro, pentru ca Bogdan mi i-a uitat pe ai mei la bazin in Cehia si tenisi in Anglia de 7 lire pentru ca pantofii s-au stricat din cauza piciorului beteag. Ah si Tesa sandale de 14 euro, pentru ca pantofiorii i-au ramas mici. Jucarii am luat din talciocuri si poundland (adica totul la 1 lira). Si in Anglia am luat 3 biciclete la 100 de lire, cea mai mare cheltuiala de pana acum, dar care speram sa isi scoata banii pana la sfarsit.  Astea sunt toate cumparaturile, altele decat mancare, cazare, motorina si intrari la muzee, bazine sau Legoland de cand am plecat. Va vine sa credeti? Mie nu, pentru ca acasa cumparam tot timpul chestii care nu ne trebuiau dar imi placeau sau erau la oferta. Acum nici macar cu un tricou de 2 lire, care imi placea, nu am plecat din magazin pentru ca nu avem loc si nu am de ce sa il iau. Plus ca nu am prea aruncat mancare, pentru ca am cumparat doar strictul necesar..Medicamente nu am folosit decat niste Panadol si nurofen pentru dureri si febra mare. (Tesa a avut febra de 2 ori si dureri musculare, Bebe trei dinti odata si Lilu are probleme cu maselele). In rest miere, propoli, polen si uleiuri esentiale.

    O sa imi mai aduc aminte si sper ca acum, cand chiar o luam pe indelete (in Franta stam pana spre finalul lui august) sper sa imi pun gandurile in ordine si sa scriu mai mult.

    Revin cu un articol cu ce am vizitat, ce ne-ar mai fi placut sa vizitam si ce nu ne-a placut. Sa imi spuneti ce mai vreti sa aflati si daca va intereseaza cifrele…eu am terminat ASE-ul si astea mi-ar fi mai usor sa vi le povestesc! 🙂

    Nicoleta.

     

     

     

  • Batranul si marea

    Il chema Dali era golden retriever si avea 9 ani, nu era asa batran, era batranel, dar ii placea marea si apa in general. Din pacate a plecat in raiul cateilor toamna trecuta si nu am apucat sa-l luam in calatoria noastra, sa-i aratam lumea…sa retraim momente din tineretea lui cand era singurul nostru copil si mergea peste tot cu noi in vacanta.

    Gandul la povestea asta a inceput cand, la moartea lui ca sa le usuram durerea copiilor le-am spus ca Dali va fi alaturi de noi si de fiecare data cand ne vom gandi la el, va apare cumva…

    Si cum, la fel ca in „Povestea lui PI” cand povestea vine din suflet, nu conteaza sub ce forma o prezinti, aventura lui Dali alaturi de noi a inceput, miraculos as spune, fara teama de a exagera, in Austria.

    Eram cu Lilu la biserica fortificata din Melk, doar noi doi, inauntru, aprinzand cate o lumanare si punandu-ne o dorinta spre implinire. Lilu m-a intrebat daca vreau sa stiu dorinta lui. I-am raspuns ca doar daca vrea sa-mi spuna…si mi-a spus, ca vrea sa vina Dali, sa-l mai vada. Am inghiti in sec, mi-am abtinut o lacrima si am purces spre iesire.

    Nodul din gat care l-am inghitit cu greu la auzirea dorintei s-a intors si a ramas in gat cand, iesind, in fata, pe o banca statea un domn batran cu un golden retriever superb, putin mai tanar decat Dali al nostru.

    Lilu a sarit in sus spunand ca dorinta lui s-a implinit!

    Pornind cu aceasta intamplare, nu a fost tara, oras in care sa nu intalnim macar un catel ca Dali, mai alb, mai roscat, mai auriu, dar golden retriever.

    A remarcat si Tesa si tot timpul fata i se lumina razand si spunand „Vezi mami, Dali e peste tot cu noi in vacanta, ai avut dreptate…daca ne gandim la el”

    Ne aducem aminte mai tot timpul de el, gasim mereu locuri care i-ar fi placut, sa le adulmece, sa le strabata alergand, balti, lacuri si acum marea cu o plaja imensa care sigur ar fi fost „raiul pe pamant” pentru el.

    In momentul in care am vazut locul asta am simtit ca este peisajul perfect pentru batranul meu prieten. M-am hotarat sa-i dedic un film.

    Bogdan 20.06.2013

  • Castele, ruine sau cum sa construiesti povesti

    N-am mai scris de ceva vreme nu din lipsa de inspiratie ci mai mult datorita vremii capricioase care ne impiedica sa avem mari experiente in aer liber, cele mai ofertante si interesante de povestit.

    Dar iata ca de vreo 3 zile soarele razbate mai des si mai dornic de joaca, astfel incat ne-am pus pe umblat. Am facut o prima si majora investitie – ne-am cumparat 3 biciclete – second hand – dar bune si de altfel cred eu necesare pe viitor, toate 3 la pretul de 100 de lire, dupa o negociere simpatica cu un pakistanez. Nicoleta mai are de asteptat vreo 3 saptamani cu piciorul asa ca bicicleta ei va fi „french style”. Sper ca sa nu ingreunam prea mult ansamblul nostru calator, altfel vom fi nevoiti sa le „maritam” in primul talcioc de weekend intalnit.

    Cum ziceam…soare, joaca si ceva aventura, am pornit la cercetat zona. Am dat de ruinele castelului Odisham, subtirele ce-i drept dar cu ceva explicatii si imaginatie am reusit sa intram in poveste, iar Lilu pasionat de mistere si cavaleri a fost multumit, lucru care nu e de ici de colo. Am facut scenarii de lupta, de organizare a cetatii, intamplari posibile din viata de zi cu zi.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Dar dupa un exercitiu de imaginatie, intotdeauna, e bine sa vina si o parte practica, cu cat mai bogata cu atat mai bine, astfel am ales pentru acest moment Castelul Warwick.

    Ziua se anunta promitatoare de dimineata, 23 de grade, cer senin. Am ajuns la castel, pregatiti cu pachetel, apa, fructe pentru o zi plina. Stiam ca intrarea este destul de scumpa, pe net ne iesise 81 de lire de familie, dar cu ajutorul unui cupon de pe cutia de cereale, un adult a intrat gratis si am platit doar pentru Lilu, asa ca am iesit la doar 38 de lire.

    Am intrat direct in actiune, un tanar urmas al lui Robin Hood tinea o scurta lectie de istorie a arcului, presarate cu exemple clare de maiestrie tragand fara mare pregatire direct la tinta undeva la vreo 50 de m. Pregatit zic!

    A urmat, cu gura putin deschisa la cei mici 🙂 intrarea in sala armelor din castel. Cai pregatiti de lupta, armuri complete pentru barbati musculosi dar si pentru…copii. Panoplii cu sabii, pistoale si multe „acareturi” care va marturisesc mi-ar placea si mie acasa pe pereti 🙂 chiar daca nu am castel – chestie de baieti probabil. A urmat Red Drawing room, Cedar room…si am finalizat cu dormitorul Reginei Anne si al ei budoar albastru. Nu va plictisesc cu detalii de istorie.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Am iesit in curte in cautarea unei zone mai interactive si am gasit-o in beciurile castelului care, reamenajate, aduc la viata putin din vremurile de mult apuse. Cavaleri pregatindu-se de lupta, printese aflate in probe de rochii, mestesugari la lucru si gospodine gatind sau spaland rufele …toate din ceara si acompaniate de un fundal sonor menit sa te introduca in atmosfera. Nota 10 pentru calitatea detaliilor si atmosfera creata.

     

     

    Curtea…incapatoare a prilejuit momentul de pauza de masa, admirand paunii ce se „impaunau” la trecatori, vulturii ce zburau pe deasupra capului in asteptarea show-ului ce le era dedicat. Apropo, frumoase exemplare si interesanta experienta, in timp ce te infrupti din sandwich sa-ti treaca un vulturas de 1.5m pe deasupra capului, planand spre mana stapanului sau.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Ne-am despartit iar in doua grupuri, eu cu Lilu si Tesa am plecat spre un prim turn iar Nico si Dragonul au ramas ” la sol” pentru un plus de odihna. Am admirat de la inaltime atat domeniul aflat in proprietatea Grupului Tussaud dar si pe Dragonul nostru dornic de o evadare.

    Am revenit pentru a ne reintregi familionul si pentru a „ataca”, mai odihniti cele 534 de trepte ce presupuneau turul turnurilor castelului, Caesar’s Tower, Guy’s Tower, Bear & Clarence Towers, The Gatehouse & Barbican, intradevar multe scari, majoritatea inguste si in spirala, intunecate, spre deliciul copiilor dornici de senzatii tari. Dar in final am ajuns!

    Pauza zic, binemeritata, o noua reprezentatie cu vulturi si scurta dar pasionanta lectie de tras cu arcul, a lui Lilu (putin cam scumpa- 3 lire/ 6 sageti..).

    Ziua se apropia de sfarsit dar nu inainte de ultimul moment, catapulta la treaba. Am purces la drum spre locul faptei in speranta ca bateria palpainda a aparatului sa mai tina …putin. N-a fost sa fie, a tinut putin-putin si s-a stins. Sper ca v-am facut destul de curiosi ca sa mergeti sa vedeti finalul.

    A fost intradevar o zi plina. Ne-am intors acasa obositi dar extraordinar de incantati de aventura.

    Povestea inceputa la ruina a devenit realitate azi.

    Bogdan  27.06.2013