Nu am mai scris de mult. N-am intrat, cum ar spune unii, in rutina zilnica ci construim, pe indelete, un locusor frumos, cald, prietenos, undeva la munte…construim un nou vis.
Nu am renuntat la ideea de a calatori din nou si asta am constientizat zilele astea cand am avut parte de niste musafiri foooooarte pe indelete, familia Zapp. Plecati de 16 ani din Argentina sa vada lumea. Alaturi de ei o alta familie calatoare, cea a lui Mihai Barbu si frumoasa lor calatorie in motocicleta cu atas si inca doua familii de prieteni dragi care, zic eu, se vor transforma in calatori cat de curand :). Am realizat cu ocazia asta ca putem organiza linistit mini-tabere pentru familii de prieteni cu copii.
Au ajuns dupa pranz, ne-am imbratisat ca si cum ne stiam de o viata, au despachetat putin, Mihai a intins cortul, pe Zappi i-am cazat in rulota noastra calatoare si apoi ne-am pus pe povesti, depanat amintiri, gatit la ceaun, schimbat impresii, stari si idei despre cum ar trebui sa ne traim viata mai frumos.
O experienta extraordinara, cu foc de tabara, povesti cu elefanti, dune de nisip, piramide, parfum de Provence, arome de maslini si multe glasuri de copii – 12 mai precis, toate emanand un singur lucru, FERICIRE!
L-am intrebat la un moment dat pe Pampa, baiatul cel mare al Zappi-lor ce vrea sa faca in viitor, cand va lua sfarsit calatoria lor, ca mai au doar Europa de vazut si mi-a raspuns senin…vreau sa fiu fericit. Simplu, frumos si plin de intelesuri.
Cati dintre noi gandesc atat de simplu dar totusi atat de plin?
Pentru mine asta a fost un nou declic, sa-mi reamintesc cat de simplu, frumos si din plin simteam viata cand eram pe drum in calatoria noastra de acum 3 ani. Un mesaj care mi-a ajuns instant in creier si a declansat un curcubeu de amintiri. Da! Vreau si eu ca singurul meu plan de viitor este sa fiu fericit alaturi de familia mea, oriunde m-as afla.
Hermann e un tip foarte deschis, gata sa impartaseasca oricat din experientele traite, gata sa-ti demonstreze cat de usor si frumos este sa-ti traiesti viata simplu, oriunde te-ai afla, in America de Sud, in Africa sau Australia. Nu conteaza ca o Africa intreaga mananci doar mamaliga si terci, cata vreme povestile cu oameni gata sa te ajute, cu inoptat alaturi de lei, cu prieteniile legate cu puii de elefanti sunt de departe mai importante decat ce-ai bagat in gura. Apropo, si-au facut analizele complete in Bucuresti si….sunt perfect sanatosi, dupa atatia ani petrecuti in conditii pe care multi le-ar considera improprii pentru standardele „normale” de viata. Fara medicamente, vaccinuri sau alte „stimulatoare pentru imunitatea scazuta a copiilor”. Mi-am amintit ca si noi am avut in calatorie, pentru un an de zile, cumparat un Panadol si nu l-am folosit decat o data, pentru Nicoleta, iar Bebe a savurat toate pietrele de prin campinguri si nu am avut nici o problema digestiva de la ele…
Am petrecut 3 zile impreuna, 2 la rulota si una vizitand Bran-ul si imprejurimile. Jos palaria pentru PR-ul si managementul celor de la castel care-i asteptau si i-au primit cu portile deshise chiar sub stanca faimosului asezamant si apreciem si deschiderea catre povestea noastra si „tratamentul” nediferentiat.
Am profitat de costumele medievale si cele de printese Disney pe care le aveam si am format o gasca mare de calatori „in timp”, astfel incat experienta vizitarii castelului a devenit si mai placuta.
Ne-am despartit spre dupa amiaza, cu speranta ca drumurile sa ni se intaleasca din nou, de data asta noi pe continent american.
Ne-au convins, am inceput sa punem la cale o noua calatorie si… ne-am apucat de scris cartea cu povesti din prima! E frumos ce-am trait atunci si vrem din nou, face parte din noi, ne-a intrat in sange.
Cred ca totul tine de asteptari si de energiile ce te inconjoara. Imi aduc aminte o istorioara, povestita de o gazda din Montpelier.
„Un mare magnat naufragiaza cu yacht-ul pe o insula aparent pustie, dupa cateva zile se trezeste intr-un cocioaba, cu un pat si o masa. Un batran il ingrijeste cu drag. Magnatul reuseste sa se ridice si, sprijinit de batran iese afara unde desopera un peisaj de vis. Incepe sa-i vorbeasca batranului:
- Wow, ce frumos, extraordinar, uite…acolo in golfuletul ala ai putea vinde cuiva sa faca un port mic pentru yach-uri, acolo pe stancile alea un complex de vile, pe plajele astea mirifice, terase frumoase, bungalow-uri … wow, extraordinar…intelelegi, iti imaginezi batrane, in cativa ani ai putea sa ajungi atat de bogat incat o gramada de oameni ar munci pentru tine, iar tu ai sta fara griji, linistit, doar sa te bucuri de viata si frumusetile din jur…
Iar batranul ii raspunse calm, linistit si impacat:
- Asta fac si acum…
Urmareste-ti visul si ai grija sa fie unul care sa te faca pe deplin fericit.
Bogdan. Rasnov.23.05.2016
