Am plecat in aceasta calatorie sa cunoastem lucruri, oameni, sa ne unim ca familie, sa invatam de la altii si sa ne bucuram de viata.
Bogdan a descoperit o organizatie de gazde, oameni care se ofera sa te gazduiasca pentru maxim 3 zile si sa-ti prezinte comunitatea, zona in care locuiesc. Deja de Miklos, din Ungaria, v-am povestit si eu si Bogdan cate ceva.
In Slovacia nu aveam decat raspunsul unui domn care se oferea sa ne primeasca si cu o zi inainte de a pleca din Ungaria a zis ca mai scrie catorva persoane. Ne-a raspuns Mirjam, din orasul Galanta, la 60 de km de Bratislava. Descrierea ei ne placea pentru ca era artista, avea 3 copii (cam de varsta noastra) si calatorise ceva la viata ei. Asa ca am fost incantati. Cand am ajuns in oraselul ei nu stiam la ce sa ne asteptam, iar Lilu era nerabdator, pentru ca drumul fusese cam lung (aproape 3 ore, nu va imaginati ca mai mult). Drept urmare, copilul meu, care de altfel este timid la o prima intalnire, a ales sa ramana singur in casa unei straine, pana cand tati venea sa ne ia si pe noi din masina! Si era foarte incantat…tipa urla si facea sarituri pe canapelele femeii care abia ce ne deschisese casa, noua niste straini din Romania.
Mirjam ne-a intampinat cu un zambet mare si cu relaxare. A zis sa nu ne facem probleme de galagia copiilor ca vecinii sunt intelegatori, le-a dat creta sa deseneze pe dulap si ne-a prezentat toata casa, toate picturile ei si cele ale copiilor ei, la fel de talentati. Am mers impreuna la cumparaturi si pe drum ea a alergat si s-a jucat cot la cot cu Lilu. Am discutat de parca ne stiam de o viata si era incantata ca are casa plina de copii, asa cum fusese in vremurile trecute. Acum se simtea un pic singura (fiecare copil la casa lui si sotul ocupat cu munca). Ne spunea ca isi doreste nepoti, dar nu stie cand ii va avea..Am gatit impreuna ceva usor si repede („I’m lazy! I don’t cook slovakian!” ) si am stat la povesti despre cum a calatorit de 2 ori 800 de km pe jos, despre copiii ei si calatoriile lor (o fata cu ceva probleme de sanatate, un baiat budist care a mers in Asia cu bicicleta pentru 6 luni, a muncit in America, Anglia si Norvegia, iar acum isi construieste o casa intr-un fost grajd de vaci, si o fata care incearca sa termine design vestimentar, dar care este ocupata pentru ca este dansatoare intr-o trupa ce are spectacole multe in alte tari). Ne-a aratat site-ul ei si al fiicei si ne-a spus povestea foarte frumoasa al unui tablou creat de toata familia. Desi initial am zis ca vom dormi tot in rulota, ea a insistat sa dormim in casa, ca are loc. Asa ca am dormit in camera copiilor, care era plina de desene si de lucrurile lor. Avea o gramada de jocuri pentru copii si jocuri de inteligenta pe care le juca si se bucura, daca reusea sa castige, exact cum se bucurau si ai mei copii.. Dimineata i-a dus pe cei mici in atelierul ei unde au facut impreuna bratari si mi-au facut mie cercei, mare incantare pentru toata lumea.
De unde am zis ca vom sta doua nopti, am ajuns sa stam trei, pentru ca a insistat sa ii cunoastem mezina, care voia sa ne duca la un muzeu de copii. Spre uimirea mea, fata care dansa cu focul, ca ocupatie, era o fata blanda, sensibila si foarte copilaroasa. A facut fotografii cu masti si costume si a stat sa coloreze cu noi si cel mai important este ca a inghitit o gramada de glumite de la Lilu, care, din motiv ca o cam placea, a batut-o cu perne, i-a pus piedica, i-a desenat geanta cu pixul…Ne-am despartit cu dorinta de a ne revedea si seara deja ne conversam pe facebook.
Ceea ce nu v-am spus este ca Mirjam plecase de dimineata la fiul ei la munte si ca ne lasase cheia casei noua, unor oameni pe care ii cunostea de 2 zile, si ca inainte de a pleca ne-a spus emotionata si cu vocea tremurand ca ea are multa experienta de viata si ca a cunoscut multi oameni in calatoriile ei, dar ca noi suntem o familie speciala, sanatoasa, ca ii plac copiii nostri si asta inseamna ca noi suntem parinti extraordinari. Pot sa spun ca eu aveam ochii in lacrimi…
Atat de mult ne-a placut, incat am decis sa o vizitam si la fiul ei ca sa il cunoastem si pe el. Aici am mai cunoscut niste oameni frumosi, atat fiul si prietena lui, cat si vecinii de langa, care la sfarsit ne-au dat prajituri si mancare pentru bebe facuta de ei…Copiii au fost incantati sa vada oi si porci, iar pe drum am vazut multe caprioare si chiar si o vulpe.
Si iata ca daca Slovacia nu ne incanta foarte mult datorita multor cratere in asfalt si a asemanarii destul de mari cu Romania in unele privinte, ne-a incantat enorm in privinta oamenilor cunoscuti aici..
Mirjam ne-a impresionat de-a dreptul si copiii ei la fel. Oameni frumosi, deschisi, speciali, oameni care iubesc sa calatoreasca, la fel de mult ca si noi, oameni fara averi materiale dar foarte bogati spiritual. Noi suntem absolut convinsi ca vrem sa ii revedem si speram sa reusim in viitor.
Multumim Mirjam pentru toate experientele frumoase si speram sa intalnim in calatoria noastra si mai multi oameni ca tine!
Nicoleta 18.04.2013
