L’Isle sur la Sorgue este un orasel superb, un orasel in care m-as muta cu siguranta, mai ales ca e aproape raiul anticarilor, spun aproape deoarece e pe locul 2 dupa Avignon care e considerat raiul – rai 🙂
Am stat aici nici mai mult nici mai putin de 10 zile, am „profitat” Â de stricarea bratului rulotei dar ne-a si placut. Daca punem la socoteala si familia la care am stat, Robyn si Philippe atunci ne dam seama ca am fost de-a dreptul norocosi. Sa stai 10 zile intr-un orasel frantuzesc autentic si la o familie de patiseri….ce vrei mai mult ?
Am colindat stradutele pline de magazine cochete, de galerii de anticari, de patiserii, de cafenele si de tot felul de targuri stradale minunate, mai mult de de privit, ca in rest preturile erau de sezon, facute special pentru fluviul de turisti americani indragostiti de „country chic-ul” francez. Am vazut multe antichitati de calitate, dar nu am putut sa ma abtin, defect profesional probabil, sa remarc si multe obiecte „antichizate” artificial si vandute la pret de autentice.
Daca tot ne-am prelungit fara voie sederea aici, in asteptarea piesei stricate, am vizitat  si doua localitati  aflate la o aruncatura de „bagheta”, Fountain de Vaucluse si Baux de Provence. Despre cel din urma am mai vorbit, ba chiar am facut si un filmulet care poate fi urmarit aici iar din primul am sa va arat cateva fotografii. Orasele frumoase, pitoresti, cu aer salbatic, boem si multe povesti. O sa mai vorbim despre ele, acum as vrea sa va povestesc in cateva cuvinte despre Robyn si familia ei.
Ea, Robyn, americanca de origine s-a maritat cu un patiser francez, Philippe. Dupa o vreme de tatonari cu New York-ul de bastina au hotarat sa revina pe meleaguri europene, in orasul natal al lui Philippe, lucru apreciat mai putin pozitiv de tatal lui Robyn, un american get beget increzator, orbeste chiar, in visul american si atat. Am aceasta descriere vie in minte deoarece am avut ocazia sa-l cunosc pe parcursul sederii noastre si va marturisesc ca drapelul american si Cola sunt simbolurile esentiale. Sa revenim insa la cei doi, minunati, simpatici, glumeti, noii nostri prieteni. Au deschis o „boulangerie – patiserie” in care fac o gramada de chestii extrem de gustoase, preparate din suflet de maestrul Philippe. Au doua fetite Tess si Chloe care s-au imprietenit imediat cu echipajul nostru si astfel curtea a rasunat de 2 ori mai tare pe toata perioada sederii noastre.
Am asistat  la o lectie de patiserie, am savurat si o inghetata, am degustat in fiecare seara un vin frantuzesc, alaturi de branzeturile traditionale, am depanat povesti americano-romano-frantuzesti si am simtit astfel ca francofonia si viata alaturi de traditii si alimente sanatoase functioneaza mai bine decat americanizarea si toate produsele societatii „civilizate”.
