Am avut intotdeauna o atractie spre materialele gen „Jurnal de bord”. E drept  ca doar le-am citit dar nu prea am scris, poate pana acum. Am pornit la drum cu gandul de a impartasi din experienta noastra, de a transmite emotii, de a inspira. Astfel ma vad in pozitia de a incepe un jurnal, iertate sa-mi fie stangaciile inerente oricarui inceput si aici ma gandesc la bloggerii care sunt cu ochii pe noi si au mai multa experienta la scris, cat despre carcotasi…nu-mi fac probleme, ei comenteaza chiar si daca e totul ok.

Imi propun sa scriu ce vad, ce simt si ce as vrea sa afle si altii, ca noi poate sau care vor sa devina.

V-am agasat cu „prietenia” in materiale de pana acum si o sa o  mai fac si pe mai departe, pentru-ca pe asta ne bazam in calatoria noastra. Intr-un fel am plecat sa vedem daca mai exista ea prin lume sau se mai gaseste doar la supermarket, frumos ambalata in haine de consum. Pana acum s-a demonstrat ca exista, timid, dar exista, cam de guerrilla existenta ei, dar important ca traieste.

Am pornit povestea asta despre prietenie cu  Radu si Bogdana, Raluca si Stefan care chiar daca nu au mai putut pleca cu noi, continua sa ne ajute, am continuat cu un „new entry” – Ionut, care putea foarte frumos si elegant, mai ales datorita distantei sa ne refuze si el, dar nu a facut-o, ne-am imprietenit, apoi a aparut Costin, Mihaela (mai subliniem odata ca pe parte de social media suntem sustinuti de Discovery Romania, adica ne popularizeaza aventura si atat), George, Mihai, Vali, Dragos si grupul nostru se largeste cu noi prieteni stransi pe drum.

L-am cunoscut pe Miklós in Ungaria, electrician la caile ferate maghiare, dar nu unul oarecare ci unul care stie 5 limbi si a calatorit pana acum mai mult decat noi. Un om extrem de politicos, serviabil si dornic de a povesti. Ne-am imprietenit, nici nu aveam cum altfel, in 3 zile ne-a povestit toata viata lui, am stat la el in Janoshalma, a scris si Nico despre el, am fost peste tot cu el, ne-a arat casa parinteasca, pivnita de vinuri, via, gradina de legume, terenul de langa sat, unde a alergat Lilu gainile lui, am pregatit impreuna „garnitura” pentru masa de Paste (catolic) – am ras vreo 4 kg de hrean. Am mers pe bicicleta mostenita de la tatal sau, mai batrana ca mine dar inca zdravana. S-a invoit in ajunul Pastelui de la servici pentru a ne insoti la Muzeul Dantelei din Kiskunhalas ca sa ne fie translator. Ce sa va spun…o gazda in toata puterea cuvantului. Savuros, plin de povesti, ganduri bune, multe variante de palinca in beciul casei (am facut fata cu brio desi nu sunt un mare fan) si o mare dorinta de a ajuta. De remarcat faptul ca…ne-am vazut prima oara acum!

Am plecat dupa 3 zile la Budapesta cu gandul de a pastra legatura si cu dorinta de a reveni dar si sperand sa gasim mai mult soare acolo.

Povestea continua in partea a doua a jurnalului pentru ca …suntem deja aici si am mai descoperit pe cineva interesant.

Bogdan.01.04.2013

In camping langa Budapesta

Am ramas cu povestea la Timisoara, unde am stat la o prietena in curte ( de fapt langa curte pentru ca rulota nu intra pe poarta). Am avut un drum lung cu intarziere de vreo ora datorita lucrarilor la sosea in Sebes. Copiii au rezistat eroic si cand am ajuns am mers la mall- ul din apropiere ca sa isi descarce energia la locul de joaca… Lilu a fost in extaz, ii trebuia o alergatura buna. Si pentru ca ningea de zor, am zis sa mai asteptam o zi in Timisoara sa se mai linisteasca vremea. Si astfel am avut timp sa o vizitez pe draga si talentata Ama si sa ii cunosc minunatia de fetita. Am umplut casa si Lilu i- a dat de lucru ascunzandu- i magnetii…sper ca nu a suparat- o prea mult. :). Am plecat si cu daruri delicioase, preparate de Ama si mama ei, de la dulceata, la taietei de casa si chiar si palinca…un rasfat.

In Janoshalma am ajuns seara urmatoare, dupa cateva peripetii pe drum, nimic spectaculos doar ca din nou a durat drumul mai mult decat planuisem.. Acolo eram asteptati de gazda noastra Miklos, un electrician la caile ferate cu 2 baieti la facultate si o sotie frumoasa, care s- a plimbat cam in toata Europa.. Ne- am inteles in engleza, ne-a invitat sa stam si de Paste, ne – a plimbat pe unde a stiut el mai bine de la casa batraneasca si terenul parintilor, pana la biserica si la Muzeul dantelei si broderiei din orasul vecin.

Am fost la bai termale in Kiskunhalas si copiii s- au distrat de la mic la mare. Aveau vreo 4 bazine, erau cateva persoane si totul arata foarte curat.  Baietii au mers la cules de oua proaspete de tara, Bogdan a curatat hrean si am vazut cum se face ca iese un hrean atat de dulce si gustos, care impreuna cu sunca lor era delicios. Miklos e un om simplu ce nu a dorit sa fie dat pe internet asa ca tot pe noi ne veti vedea.  Tot pe scurt va scriu ca nu prea avem net bun si nici timp ca trag copiii de noi. Va pupam!

http://youtu.be/t6uuGuLQads

Si acum ca am iesit din tara, am prins mai mult net si mai mult timp liber, ploua de 3 zile in continuu, am reusit sa pun cap la cap cateva urari din partea unor prieteni apropiati noua, inainte de plecare.

Bogdan

http://youtu.be/KhL4vMDX9Qkhai drum bun

Au trecut abia 3 zile de cand am pornit la drum si mi se pare ca suntem plecati de muuult! Suntem incarcati de enorm de multe energii pozitive.

Am intalnit deja oameni minunati, oameni despre care citisem si pe care ii admiram! Asadar am plecat sambata dimineata de la Mogosoaia spre Sfantul Gheorghe, unde matusa noastra preferata, Liliana avea sa ne gazduiasca in prima seara. Copiii s-au comportat minunat, au dormit, s-au uitat la Colt alb si de la Sinaia la Brasov au jucat cu noi un fel de „fazan” (o varianta inventata in care spun cuvinte ce incep cu o litera si daca nu mai stiu noi le zicem ghicitori pornind de la cuvinte ). A fost chiar distractiv si am continuat cu ghicitori legate de personaje din desene animate. Bineinteles ca Lilu a stiut toate raspunsurile…

Primul popas a fost la The Country Hotel, unde o doamna incredibila ne invitase la masa. Si culmea e ca, atunci cand am vazut eu articolul asta, ii spuneam lui Bogdan ca vreau sa fiu si eu asa ca Marcela Cosnean cand o sa fiu mare! Acum am oprit datorita mesajului ei frumos primit pe facebook si surpriza a fost maxima cand am ajuns! Masa a fost delicioasa, atmosfera…nu se poate descrie in cuvinte…Sper ca fotografiile sa va arate macar putin din ce am vazut noi acolo. Atata atentie la detalii, atata rafinament si atatea lucruri de valoare, mai ales sufleteasca, nu am vazut de mult in Romania. Noi sigur ne vom reintoarce si deja am trimis rudele acolo. Sa va mai spun ca merita drumul, numai sa poti sta de vorba cu dansa? Mi-nu-nat!!! Si mai minunat a fost ca ai mei nazdravani au reusit sa nu strice nimic cat am stat acolo :D.

Am ajuns apoi la matusa noastra draga, la care ne simtim intotdeauna ca acasa si pe care cei mici o iubesc! Lili este matusa care m-a crescut, care pe noi ne considera copiii ei si care este alaturi de noi de fiecare data cand ii solicitam ajutorul. De data asta s-a intrecut pe ea si noi ii multumim si pe aceasta cale. Lili te iubim!

Duminica dimineata am participat la un eveniment organizat de Academia Heidi in Brasov, eveniment organizat de mame dragi mie, dar de la care nu aveam mari asteptari pentru ca nu stiam daca va veni lume. Pana la urma, de ce ar fi venit lumea sa ne vada? A iesit foarte dragut si au venit parinti pe gustul nostru. Au mai si probat si achizitionat Lilutesa, ceea ce nu a facut decat sa ne bucure. Multumesc Irinei si Alexandrelor pentru aceasta ocazie. Ne iertati ca v-am dezamagit putin ca nu am venit cu rulota…

Duminica, dupa masa copioasa pregatita de Lili, am plecat si am si ajuns repede in Tara Fagarasului unde ne astepta o mandra chic sa ne predea o suveica ce a calatorit deja mult. Alina Zara, mama conceptului Mandra chic si cea care ne-a rugat sa plimbam suveica Mamei Ruta,  si prietenii ei pe care i-am cunoscut la Casa Terra sunt exact genul de oameni pe care noi dorim sa ii intalnim in tot acest an. Oameni care vor sa schimbe mentalitati si care vor sa pastreze traditii, oameni care se lupta cu sistemul in loc sa se lase invinsi de el. Am fost tratati regeste cu mancare delicioasa si cu multa voie buna. Luni dimineata ni s-a pregatit un atelier de povesti cu elevii clasei aIIa A de la Colegiul National Radu Negru.

Povesti le-am spus si noi despre familie, rulota si calatorii, cantece si dansuri ne-au aratat ei. Au fost extraordinari, isteti, vioi, si atat de frumos se entuziasmau (uaaai! Ioooi! :)).  Alina a povestit minunat ce s-a intamplat azi, asa ca va invit sa cititi textul ei, ca e mai talentata la transpus in vorbe! 😛 Tot ce va mai pot povesti azi e ca Bogdan a spus ca, atunci cand ne intoarcem in tara, vrea sa se mute acolo, iar Tesa care a fost desemnata responsabila de suveica, nu s-a despartit de ea si la culcare a intrebat de 3 ori unde este…

Luni dupa masa am fost la ziua unor gemene dragalase din Sibiu, pe care le cunosteam datorita blogului pe care scrie mama lor talentata si frumoasa. Tot ce pot sa va spun este ca sigur ne vom revedea. Si pentru ca deja avem 2 copii cu febra si o avertizare de cod galben, in seara asta am decis sa parcam rulota langa Hotel Ana si sa luam o camera (asta pentru cei care ne considera inconstienti sau cred ca vom chinui copiii). Maine, daca nu sunt nameti, suntem la Timisoara si miercuri iesim din tara.

Primele zile au fost deja foarte incarcate de oameni frumosi, pe care doar in visele cele mai frumoase credeam ca ii voi cunoaste, si de experiente inedite. Speram ca toata calatoria sa fie la fel…

Va pupam, Ionestii.

PS Au aparut diverse articole si reportaje deja, speram sa apucam sa le postam pe toate pe site.