Suntem de ceva vreme in Provence, loc de care marturisesc ca m-am indragostit. Cred ca este primul, de cand am plecat din tara si stiu si de ce, pentru ca, in mare, aduce cu o parte din Romania. E drept, marketing-ul isi spune cuvantul si aici, au stiut sa vanda foarte bine ce au, dar au si ce! Salbatica, linistita, cu frumuseti naturale din plin, traditii pastrate si oameni primitori.

Ce sa zic…Doamne Doamne se pricepe bine la echilibrat lucrurile, daca rulota ne dadea batai de cap si de spate,  macar ne-a lasat sa ajungem in curtea unei familii extrem de interesante, doamna americanca, new yorkeza mai exact iar el francez un simpatic boulanger- patiser (a nu se interpreta ca pe la noi ).  Aveau si doua fete, cam de varsta alor nostri iar una din ele, tiza Tesei  noastre, s-a imprietenit imediat cu …bebe Nic. Incercam si varianta asta pentru ca, macar acum daca tot a luat-o la pas si-l plac fetele, trebuie sa scapam de „bebe”.

Revenind….experienta a fost ca-n filme, cu intriga, dezvoltarea cursiva si plina de suspans a actiunii si finalul neasteptat dar simpatic. Intriga venea din faptul ca noii nostri prieteni aveau in vizita bunicul din America, lucru greu de armonizat cu stilul mai boem din frumosul L’isle sur la Sorgue.

Povestea capata rapid un aer hazliu in momentul in care americanul nu regaseste aici mai nimic din confortul si  spiritul consumerist cu care era invatat la New York. Magazine inchise la pranz, mancare mai scumpa, stil mai boem de trai, stradute mici umplute de istorie si romantism si nu in ultimul rand interferenta cu parerea parintilor vis-a-vis de educatia fetelor.

Lasand la o parte aceasta povestioara demna de o comedie usoara de vara, Philip a fost extraordinar de inspirat cand ne-a facut lista cu locurile de neratat din zona, Fontaine de Vaucluse, Beaux de Provence, Beauteix, Abbey de Senaque, Carpentras, Rossilon, Avignon, Gordes.

Povestea se finalizeaza in mod la fel de simpatic incercand sa convingem americanul cu pricina de calitatile noastre culinare gatind o tochitura cu mamaliguta si branza de burduf. Ceva, ceva l-am convins…cu tochitura si branza dar mamaliga o prefera sub forma de …pop corn!

Francezilor le-a placut tot, asa ca suntem multumiti.

Dupa peripetiile cu piesa minune si greu de gasit, amortizorul de la bratul rulotei, in plin sezon de vacanta (ni s-a dat prima oara termen de aducere a piesei in septembrie, apoi dupa dublarea pretului s-a gasit in 2 zile..), am plecat dupa mai bine de o saptamana din L’isle sur la Sorgue spre Toulon.

Cum „lucrarea” ne-a subtiat bugetul, in curs oricum de subtiere, am cautat si gasit un camping undeva la mijlocul distantei, langa muntele St. Victoire. Ieftinut, dragut, odihnitor si cu wi-fi gratuit, nu mai vorbesc de trambulina (trebuie amintita deoarece ne-a oferit ceva clipe de respiro macar cu doi copii).

Tot drumul a fost salbatic, serpentine, paduri, drumuri pe buza prapastiei, la un moment dat peisajul semana cu cel din „Drumul oaselor” sau „Trandafirul galben” doar ca era evident ca in loc de Florin Piersic trebuia sa apara Jean Paul Belmondo.

Am poposit pe coasta in La Seyne sur Mer,  unde ne asteptau alte gazde, o familie tot mixta, un roman cu o frantuzoaica, Felix, un roman fericit, care locuieste de 15 ani aici, alaturi de sotia lui Silvie, artist plastic cu real talent. Le multumim de gazduire si de ajutorul oferit in a gasi un loc unde sa ne odihnim cateva zile fara sa ne coste nimic.

Am fost si in Toulon, nu prea pe gustul nostru, multe blocuri, un port plin de iahturi  si mai putina istorie decat in satucele de pe drum, dar a fost in programul dedicat copiilor. Datorita lui Felix si sotiei sale am aflat de o oferta turistica, 6 euro/adult plimbare 20 min cu vaporul pana in Toulon, apoi transport cu autobuzul vreo 10 statii prin oras pana la teleferic si urcat cu acesta din urma pana pe muntele Faron si bineinteles acelasi dum la intors. O adevarata excursie pentru cei mici iar imaginea din varful muntelui merita cu siguranta.

Acum suntem in Sanary sur Mer, aproape wild camping in sensul ca suntem   intr-o livada de maslini, dar cu acordul proprietarului, Stephane un sculptor francez. Cer plin de stele, greieri, singurile luminite sunt globurile noastre solare agatate de cortul rulotei si ne mai viziteaza din cand in cand o pisica de undeva de prin vecini care manaca…paste cu spanac…pana si pisica de Provence are alte obiceiuri decat cea de pe la noi.

Asa cum spuneam si la inceput, aici chiar m-as muta, e primul loc care m-a facut sa ma gandesc la asta si culmea e ca nu are nimic din aerul de tara civilizata, ci are mult parfum, o paleta intreaga de culori si spirit artistic cat vezi cu ochii.

Bogdan 12.08.2013 Sanary sur mer.

Buni EE, cum o numesc copiii pe mama mea, este o bunica iubitoare si, ca toti bunicii,  nu scapa niciun moment sa isi rasfete nepotii. Si cum anul asta nu avea prea multe momente in care putea sa-i rasfete, s-a gandit ca venirea in Franta ar putea sa includa si o vizita la Disneyland Paris. Asa ca mi-a dat sarcina sa gasesc bilete sa mergem cu copiii. Dupa vreo 10 incercari sa fac rezervari pe site-ul lor, am reusit intr-un final, dar am pus adresa pensiunii in care stateam, pentru ca din Romania nu reuseam sa finalizez tranzactia (imi spunea sa vorbesc cu reprezentantii din Romania..)

Am luat si cazare la David Crochet Ranch, care apartinea de ei, pentru ca, dupa experienta Legoland, mi s-a parut ca va fi mai usor sa fim cazati aproape, mai ales ca ai mei nu aveau masina (nasii fiind in Paris cu masina).  Toata distractia ne-a costa in jurul a 800 de euro pentru 2 nopti de cazare si 3 zile de parc pentru 4 adulti si 3 copii. Dupa ce facusem eu calcul la cat costa biletele separat, am zis noi ca merita.

Am ajuns acolo cu emotii ca se vor lega de adresa mea gresita, dar nu le-a pasat. Primul lucru pe care l-am observat a fost ca, de fapt Ranchul este la o distanta considerabila de parc si nu putem merge pe jos (la Legoland se poate). Prima oara ne-au zis sa ducem rulota intr-o parcare la capat pentru ca avem doar un loc de parcare in dreptul casutei, dar baietii nostri talentati au reusit sa parcheze si rulota si masina in locul cu pricina,  fara sa deranjeze pe cineva.

Casutele sunt de lemn, stil vagon, cu tot ce iti trebuie inauntru: o camera cu pat dublu, o camaruta mititica cu paturi suprapuse si un fel de living si bucatarie cu canapea extensibila. Bucataria este complet utilata ceea ce a fost bine, iar wc-ul e separat de baie. Ceea ce nu mi-a placut deloc este mirosul de umezeala din aceasta casuta (mi-a adus aminte de hotelurile vechi de la mare), mirosul ingrozitor care venea din cand in cand si care ei zic ca vine de la ferma, dar mirosea ca si cum dadea afara un wc.

Si pentru ca nu era timp de pierdut, am pornit spre parc. Bineinteles ca am nimerit cele mai calduroase zile de pana atunci cu temperaturi de 34-36 de grade celsius. Numai drumul de la parcare pana in parc si iti poate da insolatie. Nasii au zis ca vin si ei macar o zi sa mai faca niste poze si sa mai stea cu noi. Chestia asta, din pacate, i-a costat 15 euro parcarea si 140 intrarea. Scump nenicule! Primul carusel intalnit si prima jumatate de ora stata la coada, bunicii s-au dus la o bere cu nasii si cu bebe. Ah! stai ca terasele gasite erau deja inchise si le mai era si foame…Al doilea loc era intalnirea cu Mickey. Alte 30 de minute pentru un minut de poza cu soricelul, poza facuta cu telefonul meu, ca oricum profesionistii lor iti luau 30 de euro pe 3 poze. Intre timp bunicii au gasit o bere si niste cartofi prajiti. Inchidem ochii la junk sa fie toata lumea vesela. Ne-am mai dat in Dumbo, dupa alte 40 de minute de coada si multe plangeri deja de la copii. Deja s-a facut 7 si am mers sa vedem parada. Era plin de oameni, asa ca am stat mai la distanta, dar copiii au fost multumiti si au recunoscut toate personajele. Nasii decid sa plece ca mai au drum de facut. Imi pare rau ca au dat atatia bani cam degeaba…Bunicii se intorc la umbra si noi decidem sa descoperim Adventureland. Baietii intra in niste pesteri si ascunzisuri., iar Bogdan suspina ca nu face poze ca tocmai se termina cardul si nu a luat altul de rezerva.. Lilu vrea pe Corabia piratilor dar e inchisa. „Las’ ca venim maine!” zic eu….Gasim un trenulet unde ne primesc pe toti (Tesa e la limita de inaltime), pare destul de liber si mergem repede…Mare eroare, coada era in interior. Alta jumatate de ora de coada cu finalitate plina de adrenalina si cu o Tesa speriata de doua portiuni de bezna intr-un tunel si de un tren care nu era chiar pentru ea…Lilu in schimb iese in extaz „A fost super mega tare! Mai vreau!” dar nu mai stam inca odata juma de ora…

Iesim de acolo si deja se face ora 9, bunicii sunt stresati ca bebe, pe care il adormisem eu, se trezise si urla de zor dupa mine. Ne intalnim si se linisteste imediat. Vedem ca lumea se aduna pentru spectacolul de final si zicem sa stam si noi sa prindem loc mai in fata…Bogdan pleaca cu Lilu si Tesa sa mai vada ce mai e pe acolo si noi stam sa pastram loc. Angajatii sunt foarte zelosi si inchid un trotuar cu 2 ore inainte..copiii se intorc obositi dar speram sa rezistam cu brio inca o ora (spectacolul incepe la ora 23!!!). Bebe nu da niciun semn de somn, desi ii cant, il alaptez, il legan, il plimb,..agitatia in jur era prea mare. Intr-un final incepe showul si ne bucuram ca am rezistat…Este cu adevarat impresionant cu proiectii, artificii, apa si foc…Se pricep americanii.. Plecam de acolo cu Tesa adormita instant in carut, Lilu in carca la bunelu si bebe adormit de zgomot la mine in brate.

A doua zi hotaram sa plecam dupa pranz sa se mai odihneasca cei mici. Intentia este sa stam oricum doar cateva ore. Ne facem pachetel sa nu mai fim nevoiti sa mancam junkul lor..Cand plecam spre parc ii spunem lui Lilu ca oricum au piscina aici si poate venim sa ne racorim. Ajungem in parc, ne oprim sa le ia bunicii numarul de cadouri negociate dimineata si deja le e foame asa ca ne prelungim pauza ca sa manca si sa bem ceva. Bogdan pleaca cu cei mari sa mai gaseasca ascunzatori in Adventureland. Se intorc in mai putin de juma de ora cu Lilu foarte rosu la fata (parca e si un pic umflat), care ne spune ca el vrea la piscina ca e prea cald. Zicem ca plecam si ne intoarcem dupa ora 19 ca sa fie mai racoare. Mergem sa ne balacim si lasam bunicii sa se odihneasca. Ne intoarcem si vor un desen. Bebe doarme si Tesa adoarme si ea. Trece ora 19 si intrebati daca vor sa mai mergem in parc, copiii decid ca si maine e o zi.

Luni dimineata ne despartim cu greu de bunicii care pleaca spre tara, noi ne luam rulota si o ducem intr-un camping la 20 de km si 21 de euro cazarea (revenim la preturile decente). Ajungem pe la pranz si mergem la Disney Studio unde macar avem spectacole si ne bucuram de aer conditionat. Spectacolele usurele, dar lor le plac. La cel cu Mickey si Donald , Animagia, bebe a fost fascinat, dar la Cinemagia, unde era mai mult zgomot, s-a culcat stresat.. Cel mai interesant show e cel cu masini, motociclete si cascadori. La ora 19 se inchide si mergem iar in Disneyland ca sa mai vedem ce n-am apucat. Vedem parada din nou, de data asta un pic mai aproape. Pornim spre Discoveryland pe care nu il vazusem. Eu stau cu bebe si ei viziteaza un pic zona si gasesc submarinul capitanului Nemo. Decid ca nu vor la coada asa ca nu se dau in nimic si dupa ce mananca niste fructe Lilu zice ca vrea acasa. Il avertizam ca nu mai avem ocazia sa mai venim si nu le pasa. Au hotarat amandoi ca sunt obositi…noi ne bucuram sa plecam.

Concluzii:

– totul ni s-a parut exagerat de scump, muuult prea comercial, te impiedici peste tot de magazine pline de produse Disney.

– mancare sanatoasa nu exista, in afara de niste mere si banane la 1 euro bucata, sau poate salatele McDonalds :)….glumesc …cu sanatatea.

– cozile sunt luuungi si durata de dat in carusel e foarte mica.

– iulie-august sunt de evitat (stiam dar doar acum puteau bunicii)..

– copiii sub 6 ani nu au foarte multe optiuni, poate doar ca vad personajele din desene, desi la noi Lilu a lamurit-o repede pe Tesa ca sunt oameni costumati :).

Sfatul meu este ca daca mergeti, sa mergeti cu copii mai mari de 7-8 ani, care sa faca fata aglomeratiei, sa va cautati oferte bune cu mult timp inainte si sa nu mergeti in vacanta de vara.

In loc de final va spun doar ca lui Lilu i-a placut mai mult la Legoland, si noua la fel. Va las cu poze. Urmeaza candva si filmuletul facut de Bogdan.

Suntem inca in asteptarea piesei pentru rulota. Dupa ce dealer-ul local ne-a speriat putin cand ne-a zis ca sansele sunt minime pana in septembrie datorita perioadei de vacanta, in final am gasit pe cineva care mai lucreaza in Franta si speram sa vina astazi.

Profitam astfel din plin de bunavointa si simpatia gazdelor in a caror curte stam si mai ales de sfaturile si sugestiile „de localnic” in a vedea locuri extraordinare in jurul „base camp-ului” nostru.

Am apucat chiar sa mai fac un filmulet, despre un orasel mai mult decat fermecator. Baux de Provence si a lui castel, sau mai degraba ruina dar care arata cat se poate de misterios in imbinarea dintre stanca naturala si completarile facute de om. Un loc de neratat de oricine vine in zona. Daca mai punem la socoteala ca am participat si la o tragere cu un trebuchet imens…eu spun ca a fost o zi mai mult decat reusita.

Bogdan. L’isle sur la Sorgue. 7 august 2013

Bunicii si nasii, dragii de ei

De cand am plecat din tara am planuit o intalnire cu nasii si bunicii copiilor in preajma zilei dragonului. Am zis ca merita sarbatorit cum trebuie la prima lui aniversare.

Aproape de momentul intalnirii am aflat ca, din pacate, doar jumatate din gasca poate veni, parintii lui Bogdan avand mici probleme de sanatate si a doua pereche de nani avand mult de munca. Cel mai greu ne-a fost sa ne decidem unde ne intalnim si cand.. Dupa ce v-am intrebat si pe voi, am si refuzat oferte tentante, s-a schimbat perioada de 3 ori, am batut toate site-urile trimise de voi, intr-un final am gasit locul acceptat de toata lumea. Pentru noi a insemnat renuntarea la vizitarea unor parti frumoase de Franta, dar mai important era sa ne vedem cu cei dragi.

Intalnirea nepotilor cu bunicii a fost impresionanta, la fel si dezamagirea ca nu ii vad si pe mamaie si tataie. Am stat o saptamana intr-un loc minunat, care s-a incadrat perfect in Viata pe indelete, am cunoscut o alta familie frumoasa si pe fiul lor foarte simpatic, caruia i-am promis ca la anul ii facem o petrecere in Romania ca sa-i prezentam fete frumoase si devreme acasa ;). Am mancat bine gatit de mama, copiii s-au bucurat de atentia bunicilor si nasilor si au fost incantati ca s-au putut juca si cu alti adulti.

L-am sarbatorit pe bebe Dragon (ma tot chinui sa ii spun Nic sa scape de „bebe”), nana i-a luat din mot si a ales de pe tava un con, o minge si niste bani pe care i-a lasat repede pe jos, de unde s-a tras concluzia ca “o sa fie un fotbalist, iubitor de natura, care va castiga multi bani si ii va cheltui foarte repede” .

Aveam planuri mari inainte de a ne intalni. Ziceam ca o sa reusim sa scriem mai mult, ca o sa ne organizam pozele si filmele si chiar sa mai reparam cate ceva la rulota. Nu ma intrebati ce am rezolvat ca, dupa cum vedeti, nu am postat nimic. De ce? Pentru ca am savurat fiecare clipa cu cei dragi, am povestit toate experientele acumulate si am aratat poze. Intr-o zi va promitem sa vi le aratam si voua pe toate!

Cea mai mare realizare a fost ca, dupa ce i-am plimbat pe drumuri de tara si am vizitat impreuna Geneva, un castel cochet si cateva orasele frumoase parintii mei au inteles cu adevarat ce inseamna Viata pe indelete si au plecat cu inima impacata ca nu chinuim copiii sau stam in conditii aiurea.

Ma bucur nespus ca au venit si le multumesc si lor si nasilor nostri dragi pentru marele efort depus (sunt totusi 2400 de km de parcurs).

Va las cu un album de poze frumoase si cu promisiunea ca o sa va povestesc si experienta Disneyland Paris, unde bunicii au vrut sa isi duca nepotii. Pozele sunt needitate si se vor inmulti in functie de timpul meu de a le aduna.