Oho, n-am mai scris de ceva vreme si-mi cam pare rau. Era frumos si reconfortant sa dau liber la ganduri, sa vina la vale, spre mainile dornice sa apese repede, repede pe taste, inainte ca gandul prezent sa se transforme in trecut.
Ce facem noi? Traim, frumos, mai pe indelete decat multi altii dar nu atat de indelete cu ne-am dori, inca…
Construim o casa, cat de naturala putem, o casa aproape „hand made” daca tin cont de faptul ca majoritatea timpului lucrez singur si incerc sa pun cap la cap toate piesele unui mare puzzle. Incercam sa reciclam cat mai mult si atunci strangem lucruri de la prieteni mai vechi sau mai noi , geamuri, usi, mobilier, gresie, resturi de faianta, corpuri de iluminat etc. Apoi, pe indelete le caut un loc si …am descoperit ceva fascinant, FIECARE are locul lui! Nu la gunoi.
O fereastra din 1967 de la o casa demolata, undeva in Bucuresti, care face „casa” buna si adauga farmec constructiei noastre, alaturi de geamuri termopan incastrate in rama de lemn cu iz organic, manufacturata de subsemnatul.
Un cauciuc ce tine de cald unui mar, un gard impletit din nuiele de alun, un mozaic unicat in baie din resturi de faianta si gresie, inlocuieste minunat o investitie in finisaje „de lux” – in serie.
In jurul nostru se arunca atat de multe lucruri folositoare…societatea asta de consum face ravagii. Lumea a uitat sa refoloseasca un lucru, chiar daca se mai poate face asta, e „mai ieftin ” zic ei, sa-l schimbi, decat sa-l repari. Eu cred ca tine de confort…. e mai confortabil. Confortul asta e unul nociv, intr-o zi o sa transforme pe cei care cred in el, in lumea aceea fantastica din „Wall-E”. O lume de obezi confortabili.
Ma uit in jur si nu pot sa nu observ cum se transforma cei din jurul meu. Pana si localnicii au inceput sa renunte la animale, ca-i mult de munca si e mai usor de cumparat de la supermarket. Legumele nu mai au gust dar…sa muncesti atat pentru ele cand e piata plina de producatori…de import?
Trist, dar noi mergem cu disconfortul nostru inainte si ne-am facut gradina, iar toata vara am mancat de acolo. Ce? Pai sa vedem…in ordinea numerelor de pe tricou am avut „un platouas” cu: ridichi, morcovi, telina, varza alba, varza rosie, gulie, 3 soiuri de fasole, brocolli, ceapa rosie si alba, conopida, 2 soiuri de rosii, mazare, bob, dovleac la metru, placintar, sfecla rosie, pastarnac, salata, spanac si era sa uit …5 visine dintr-un copacel plantat toamna trecuta. A facut mititelul cate una pentru fiecare, macar s-a straduit 🙂
Altceva? Am renuntat la sala si la nutritionist….glumesc, nu mergeam nici inainte, cu atat mai mult acum. In schimb am intrat intr-o zona de disconfort si aici…car grinzi de 4 metri si pietre de riu, sap santuri, tencuiesc, urc cam de 100 de ori pe scara/zi, stau acorat „in coarda” pe acoperis, vopsind de zor…nu cred ca am ratat vreo grupa musculara. Cat despre meniul echilibrat, este si el prin preajma, ba la ceaun, sub forma de tocanita de legume, ba sfaraind pe gratar sau de ce nu, dimineata topindu-se usor pe painea calda, proaspat scoasa si batuta langa vatra. Nu e feliata, e drept, dar mi-am luat cutit care taie bine…
Vine iarna, la noi mai curand de cat la altii, ca de…asa-i la munte, sigur nu-i ca vara.
O sa trebuiasca sa fac iarasi un efort, sa-mi sparg lemne, sa fac foc, sa dau zapada deoparte, sa acopar straturile din gradina, sa ma bag la adapost si sa-mi continui treaba ce ma face sa cred ca disconfortul asta in care m-am bagat e o super investitie.
Va recomand din plin, face toti banii, vorba vine. E gratis si se da fara recomandarea medicului. Se aplica la inceput cu moderatie.
Atentie! Da dependenta!
Bogdan. Rasnov. 08.11.2016
