Cam da. Ziua de ieri se rezuma la acest film. A venita asa, adus de univers. L-am ales eu, recunosc nevazandu-l inainte, doar din auzite si a meritat din plin. Se leaga de minune cu ce ziceam zilele trecute, de frana pe care ne-a pus-o virusul asta, sa ne mai uitam in jur, la copii, familie, viata de zi cu zi.
Filmul asta ne invita sa urmarim un pusti dintr-o viziune a tatalui instrăinat (parintele ocupat), in alerta asupra micilor schimbari, dar bruste din viata copilului. Intri imediat in pielea lui si incepi sa-l examinezi pe baiat la inceputul fiecarei scene, fascinat si ciudat de nerabdator sa vezi daca si cum a crescut. Ideea este ca aproape toti parintii sunt instrainati, alergand la joburi, dupa bani, dupa cariera, buimaci continuu la modul in care copiii lor cresc, asumandu-si progresiv (cu greu) separarea si intimitatea varstei adulte. O parte din succesul acestui film este modul in care prezinta enigma a ceea ce Mason (personajul principal) gandeste si simte. Asta incep sa aprofundez si eu zilele astea la Lilu si sper sa o faceti si voi cu ai vostri copii.
In rest … jos palaria pentru Richard Linklater, sa stai 12 ani sa filmezi cu aceeasi actori, sa construiesti asa frumos, sa-l urmaresti pe asta mic de la 5 la 18 ani…pfuu, cu toate dilemele si experientele zilnice, mare realizare! Va invit sa-l vizionati, cu cei mici alaturi bineinteles.
Revenind la programul de ieri, usually…finalizat gradina + plantat cate ceva, cules urzici pentru masa de pranz, tras cu arcul. ceva lectii…dl. Goe si filmul de seara de care am zis mai sus.
Dar hai ca discutam de asta alta data.
Stati mai aproape de copiii vostri, cresc atat de repede!
Ieri am fost la muzeu, la Smithsonian National History Museum … online evident. Ne-am plimbat prin expozitia permanenta, calitatea imaginilor e atat de buna incat am putut citi toate explicatiile si etichetele exponatelor. Lilu era tare incantat, aproape ca un joc, harta muzeului, butoane, indicatii de urmat, chestii de descoperit. Merita incercat.
Revenind la dimineata, ziceam si ieri, ce bine ca e soare afara si parca si cerul e mai albastru, am stat aproape toata ziua in curte cu treaba si nu am vazut decat 2 avioane pe cer…
Programul nostru a inceput sa se dezvolte, am reusit, prin negocieri evident, sa introduc si ora jumatate de lectii, ba mai mult, a aparut si vizita la muzeul online, o sa incercam si ceva concerte. Cautam, daca aveti sugestii le primim cu drag.
Eu am terminat de curatat gradina, e drept jumatate, dar jumatatea destinata legumelor, asa ca azi ma apuc de semanat si de pus rasaduri. Din pacate tocmai anul asta am ramas cu putine seminte din anii trecuti dar am gasit online de cumparat iar datorita prietenei noastre Ioana (de verde) o sa avem cateva in plus. Multumim Ioana!
Am primit culori si pensule, un ghiozdan cu caiete si carti, of…uitat in oras 🙂 pentru teme, dar mai intai ne-am pus pe facut curcubeul promis.
Ieri n-am gatit, nu degeaba gateste bunica pentru nepoti, in oras, odata cu pensulele a venit si pranzul :).
Trece timpul, mai repede decat imi imaginam, dar noroc ca avem cu ce sa-l umplem. Am vorbit cu Lilu si a promis ca de maine isi lanseaza canalul de youtube si revigoreaza contul de Insta.
Ziua s-a incheiat evident cu un film, tot din selectia oficiala a lui Lilu. E tare misto experienta sa vezi ce alegeri face cand ii dai mana libera. Pana acum e tare bine.
Interesant …cand eram cam de varsta lui am avut un catel, corcitura de caine lup, care din pacate a murit de parvoviroza si-l chema Max.
Soare! Adevarul e ca daca avem soare, avem tot ce ne trebuie, mai ales cand e vorba sa nu parasesti zona.
Am inceput ziua mai pe relax, de…e duminica si ne permitem. Facem planuri la o cafea si un ceai pentru azi. Eu raman sa scriu putin si sa studiez presa…iar Lilu merge afara…sa inventeze un traseu gen Survivor.
Cazemata din care am vizionat filmul e la locul ei dar mi-a promis ca azi schimba modelul, o alta intelegere intre noi, fiecare seara vine cu un film nou si un mise-en-place nou.
Au venit proviziile, completari de alimente si ceva scule ca…stam noi duminica, dar de luni mai lucram. Nico a venit tot pana jos si a descarcat pe lemne de toate, inclusiv mancare pentru caini. Avem o lada frig achizitionata inainte de Craciun, e de atunci burdusita si uite ca acum ne e in sfarsit utila, iar la panouri nu puteam conecta una. Asa ca frigiderul nostru incepe sa capete „fata umana” iar cateilor le sclipesc ochii in cap la vederea coastelor….ce atarna din sac.
Ne-am trimis bezele peste gard si inapoi in casa si acasa.
Brainstormingul de pranz a decis meniul – friptura de porc cu portocale si cartofi cu rozmarin…ce sa fac …altceva nu aveam in casa, fasolea nu s-a facut inca 🙂 iar filmele de ieri si cel din seara asta sunt tot cu gatit, asa ca trebuie sa ma tin tare.
Friptura e la cuptor asa ca iesim afara, sa facem traseul Panicel Survivor 1.0 si sa cautam primavara prin jur.
Traseul e gata, ne mai trebuie niste bete, ma apuc de cioplit, apoi mancare, somnul de frumustete si ….filmul de seara, ales tot de Lilu, Cook Up a Stormo coproductie 2017 Hong Kong-China din categoria culinary film. Ce sa fac…omu asta mic vrea sa fie bucatar si trebuie sa-i respect alegerea.
De maine, in gradina iar, Lilu se apuca de steagul curcubeu, pe care am promis ca-l punem pe casa si apoi sa vad cum dau la pace cu el sa facem ceva legat de scoala (astept idei daca aveti).
Aseara a
venit Lilu din Germania. Rosu la fata, de extaz. A venit cu o gasca de la
scoala de la un proiect ce a durat 5 zile, intr-un satuc din Germania.
Nu i-a
tacut gura plina de povesti si experiente frumoase 2 ore jumate pana la Rasnov,
ca n-am avut trafic ca de obicei, din motive binecunoscute.
Au fost intr-un schimb de experienta cu o scoala de langa Luneburg, au stat la gazde si au participat la ore…2 ore si jumatate mi-a povestit de cat de faina e scoala acolo, de sala de relaxare pentru copii, cu mese de billiard, pufi sa-ti intinzi oasele, jocuri de echipa, de biblioteca plina de carti interesante, de cantina in care-ti petreceai pauza mare de 1 ora si jumatate si mancai ca la restaurant, de sala de sport, unde in ora de educatie fizica au invatat scheme de parkour, iar la noi inca mai fac mersul piticului de frica sa nu se loveasca si sa dea parintii scoala in judecata, de usite si lacasuri din care apareau, daca apasai pe un buton, tot felul de echipamente pentru diferite sporturi, de orele de mate in care i-a facut placere sa stea si i-a parut rau ca s-au terminat, de orele de engleza in care a conversat cu toata clasa, de fizica la care au facut experimente nu doar teorie.
Si-a facut
prieteni atat la scoala cat si in familia gazdei, unde, apropos, a vorbit tot engleza,
invatata autodidact calatorind cu noi prin lume, la scoala la noi germana nu
s-a legat de el, din motive de profesoara…
I-a parut
atat de rau ca se termina scoala la ora 15.00, ar mai fi stat inca 5 ore …”asa
scoala as face oricat” mi-a repetat de 10 ori cel putin…”e de 100 de miliarde
de ori mai tare ca la noi… e blana”!
E nasol rau sa-i mai pacalesti pe astia “mici” dar atat de mari la cate au vazut pana la varsta asta, nu mai poti sa-i pacalesti ca “asa trebuie sa fie scoala, ca la noi, e nasoala dar trebuie sa mergem inainte, nu putem schimba”…NU!
Eu unul m-am saturat, de lozinci de genul “noi parintii vrem schimbare!” ce schimbare frate? Teme mai multe, ca sa-i tinem ocupati ca …de, avem si noi o viata de adult cu dansuri, baute, filme si alte chestii de facut dupa program asa ca pe astia mici trebuie sa-i tinem ocupati cu ceva, altfel ne cer sa stam cu ei si in plus daca nu merg la meditatii de mate, germana sau orice altceva “se poarta” o sa ajunga niste ratati…
Eu m-am saturat sa fiu ipocrit de fiecare data cand copiii vin cu teme de genul “copiati acest paragraf in caiet, la geografie“ si sa le zic ca trebuie s-o faca daca doamna le-a cerut, chiar daca sunt convins ca nu e ok.
Mi s-a
luat. Gata! Cat sa mai acceptam ca schimbarea trebuie sa vina asa…doar de la
autoritatea competenta, de la care din ele si cu ce competente? Sa nu uitam sa
completam chestionarul… pentru educatie. Autoritatea virusata sau cealalta
arestata, aia de schimba manualele cu altele mai proaste si include si unul
pentru educatie fizica sau aia de minte ca n-a iesit din tara si imparte
floricele electorale si martisoare tip 19? Atatea exemple faine ca nu pot sa ma
hotarasc….
Avem si
oameni cu adevarat frumosi in jur, educatori adevarati, dar coplesiti de sistem
din pacate si de cerintele idioate ale parintilor care au uitat ca au fost si
ei copii.
Ma simt uneori ca in “La vita è bella” tot incercand sa inventez povesti pentru copii ca sa scuz incompetentele si comportamentele nasoale a celor care sunt in pozitii de “modele”, de autoritati competente, de indrumatori., nu mai merge, copii astia nu accepta ochelarii de cal si educatia cu de-a sila, ca asa trebuie ca sa ajungi ceva….oare ce? Un contabil, un functionar cu un scaun caldut, oare ce?
Ca sa inchei intr-o nota pozitiva, familia gazdelor a fost atat de impresionata de el, de calatoriile si experientele traite pana acum incat i-a daruit un medalion, piatra calatorului, menita conform legendei sa-l scoata din impas ori de cate ori rataceste drumul pe care a pornit. Asa sa fie!
Eu unul, copilul sau chiar adultul din mine, nu poate sa treaca peste asta, sa ascunda medalionul in sertar si experientele traite si sa-l puna la copiat texte si memorat nume de domnitori ca dupa ce trece criza incep testele. Daca mai era nevoie de inca o confirmare, lui Lilu, ca si mie … si multora dintre noi, nu-i place scoala…asta, de la noi, nu-i place sistemul in care se face. El nu poate sa-l schimbe dar eu….noi da!
N-am nici resursele si nici posibilitatea sa-l trimit la scoala in Germania si parca totusi prea multi au fugit, asa ca nu ascund faptul, chiar daca o sa-mi sara multi in cap, ca sunt 99% convins ca ne vom apuca de homeschooling in curand, lectia lui Lilu a fost despre cum s-a descurcat, singur, prima oara departe de noi dar cu un bagaj de cunostinte, aptitudini, calitati…prea putine invatate de la scoala si mult prea multe de la viata ca sa nu schimbam macazul.
Spor in
toate si multe schimbari in bine!
PS. De azi
intram in carantina doar noi doi, in padure ca baietii, avem doua saptamani la
dispozitie sa facem planuri.
