Traiesc zilele astea o dilema, recunosc. Ma simt usor depasit dar ma tin tare, ma repliez, caut solutii, portite…variante de abordare a unei probleme. Cum sa reactionez in fata copiilor cand vine vorba de reguli, mici-mari, bune-rele….de orice fel ar fi ele. Reguli in care nici eu nu cred dar ceva din mine, probabil ala mic si negru, le scoate la iveala. Suna ciudat, dar cateodata ma aud vorbind si nu ma recunosc, il aud pe taica-miu, pe vecinul de la 5, pe „tovarasa” de la scoala de pe vremuri…E grea schimbarea dar si mai grea e lupta cu neschimbarea, pentru ca ne-am propus de cand ne-am intors sa continuam pe indelete, intr-un ritm si dupa niste…reguli mai „umane”, mai normale, mai sanatoase si cat mai putine. Lucru pe care copiii l-au prins cel mai repede si e foarte bine, dar ce ma fac cu mine?

Ma fac bine…sper! Incerc sa sterg obiceiuri vechi si sa invat de la ei, neuitand din cand in cand sa scot steagul de arbitru-parinte ca sa mai echilibram lucrurile. Ce m-as mai lasa dus de val…Ma uit la ei si-mi vine sa fac ca ei…dar nu fac, de ce?

Statul pe loc nu face bine, te obliga sa incepi sa urmezi acele reguli ciudate, ca toata lumea, ceea ce pe drum, in calatorie nu am simtit deloc…interesant nu? Pe drum nu aveam miercuri sedinta cu parintii, sa ni se comunice chestii despre evolutia copilului, nu aveam trezire la 7 dimineata cu mare durere, nu aveam liniutele „directoare” pentru formatul caligrafic al viitorului mare scriitor si nici 3 variante de caiete de matematica…Aveam lume, trairi, senzatii, peisaje, cursuri live de limbi straine, interactivitate, matematica aplicata in relatia cu vanzatorul de inghetata dornic sa pastreze mai mult bacsis. In calatorie nu plateam sa ne cataram sau sa dansam, nu ne interesa lupta pentru presedintie, chiar daca fiecare tara prin care treceam ducea bataliile ei. Traiam pentru noi, pentru familie, pentru relatia cu prietenii, vechi sau noi, traiam pentru a cunoaste lucruri cu adevarat valoroase, traiam frumos, firesc, pe indelete.

M-am uitat la fotografii din urma si ma intrebam zilele astea, cum se simt oare Lilu si Tesa proaspeti reintrati „in societate”? Nu a trebuit sa-i intreb, raspunsul a venit usor de la ei, cand discutand despre regulile de la scoala versus cele de acasa, Lilu mi-a concluzionat „de ce trebuie sa avem reguli si acasa, vrem sa fim ca in desenul ala animat cu acel cal salbatic pe care nimeni nu a reusit sa-l imblanzeasca si l-au lasat atunci in libertate sa mearga la familia lui”. Aici a intervenit dilema de care vorbeam la inceput si la care nu am gasit inca o rezolvare.

Bogdan. Risnov 25.11.2014

Da,  cautam, un loc frumos, in care noi, copiii nostri si prietenii care vor sa ni se alature, sa traim viata pe indelete. Un loc mai neatins de mana, de multe ori nu prea umana, a omului dar care totusi sa nu ne rupa total de cealalta fata a lumii. Un loc in care sa impartasim din experientele noastre celor care vor sa asculte, in care sa redescoperim frumosul, valorile adevarate, traiul sanatos si sustenabil, educatia facuta cu cap si din suflet … un loc cat mai aproape de normalul considerat de multi ideal. De azi va aratam cate putin din cautarile noastre si speram sa ne gasim vatra cat mai curand 🙂 poate chiar cu ajutorul vostru daca stiti locuri ce ni s-ar potrivi.

Bogdan.12.02.2014

Despre Germania am mai scris, lucruri mai putin placute intamplate prin orasele mai mari dar iata ca in drumurile noastre  intalnim si locuri placute. Bamberg este unul din ele, un oras extraordinar, ales in urma unei scurte documentari in masina, de catre Nicoleta. Flerul si-a spus si de data asta cuvantul. Un oras in care pana si campingul e plin de lucrari de arta. Am stat intr-un camping infiintat in 1975 si in care au poposit de-a lungul timpului multi artisti care si-au platit sederea in lucrari de arta, astfel incat acum acolo arata ca o curte de muzeu.

Orasul, unul studentesc, este locul in care mi-as fi petrecut si eu studentia si poate chiar as fi repetat de buna voie cativa ani numai ca sa stau mai mult, arata superb, cu multa istorie pastrata si intretinuta bine. S-a aprins in noi chiar dorinta de a savura ceva intr-un restaurant local, unde costitele cu sos de gutui le-am „udat” cu o bere afumata, putin cam mult pentru mine, dar mi-am satisfacut curiozitatea. Cu siguranta e unul din locurile in care vom reveni.

Un alt oras pe care-l recomand este Dusseldorf , la care am ajuns mai spre final de Germania dupa o escala la Frankfurt unde aveam eu un proiect de finalizat si despre care am mai scris.

La Dusseldorf am stat la o prietena de-a Nicoletei si aici ne-am indragostit de faleza si portul turistic al orasului. O forfota cum numai in port vezi, un trafic pe Rin cum nu mai gasesti de mult la noi. Am avut noroc si de o zi minunata cu soare, una din putinele din perioada aceea, astfel incat aproape toata ziua ne-am petrecut-o acolo, admirand, numarand, fotografiind si savurand fiecare clipa si raza de soare. Asadar… de neratat.

Bad Liebenzell nu e un oras mare, e chiar mai mic decat Bamberg. Este o statiune in Muntii Padurea Neagra,  usor apusa dar inca viguroasa. Am ajuns aici pe o vreme ploioasa si friguroasa de primavara tarzie, usor tomnatica prin locurile alea, in momentul in care receptionera tocmai se pregatea sa plece acasa. Un camping mare, frumos intretinut, iar imprejurimile meritau cercetate asa ca am obtat pentru doua zile. In momentul in care am aflat ca urmeaza o zi cu soare, ba chiar una atat e calduroasa incat se inaugureaza piscina, am mai adaugat o zi la sederea noastra. Nu va mai zic de faptul ca sotul receptionerei, era roman asa ca ne-am imprietenit repede si au dat cep la recomandarile locului. Am aflat de o super oferta turistica, pentru un abonament de 20 de euro/persoana primeai acces gratuit pe toate mijloacele de transport oras inclusiv la legaturi cu trenul in principalele orase din zona. Am A urmat o zi de leneveala pe buza piscinei, moment de minunare maxima pentru localnici de o asa zi frumoasa, singulara de altfel, deoarece dupa ce am plecat noi a inceput sa ploua iar.

Orasul vecin, Calw, mai maricel, ne-a captat atentia imediat, astfel incat urmatoarele doua zile am vizitat biserici vechi, ruine de castele, talciocuri si targuri stradale. Talciocuri ca in Germania si Austria nu am mai intalnit pana in Franta, spectaculos si impresionant in acelasi timp prin aerul si povestile pe care le emanau.

Concluzia…frumos dar ploios. Nu dadusem inca de Anglia! Nu am reusit sa ajungem la izvoarele Dunarii, aflate la vreo 100km de locatia noastra dar am notat locul ca fiind unul cu potential mare de a reveni la el.

Bogdan.07.01.2014

Spirit latin, tehnologie germana si am adaugat eu curaj romanesc sunt elementele care ne-au unit cu prietenii nostri de la MoldoTrans Iasi in aceasta calatorie. Daca primele doua caracteristici tin de masina, ultima … „curajul” a fost principalul pentru care cei de la Seat ne-au apreciat iar noi la randul nostru le multumim pentru curajul de a crede in noi, in ideea noastra si in valorile care le promovam. E greu, vorba unei reclame sa gasesti un mix de succes, dar dupa 27350km va spun sigur ca noi l-am gasit.

Am fost inainte de Craciun la intalnirea  de final de calatorie, care s-a lasat cu inspectie, cu revizie si evident depanat de povesti. Concluzia celor de la Iasi a fost ca masina, un veritabil cal de povara in aceasta calatorie, dupa aproape 28000 km pe drumuri de tara europene mai bune sau mai putin bune, cu rulota de 1000kg in spate, cu portbagaj suplimentar de 70kg, cu 5 persoane, portbagaj plin si 3 biciclete in spate a incheiat cu succes si minim de service aceasta calatorie, Lasand la o parte schimbul clasic de ulei si filtre a fost nevoie doar de schimbul unor bucse…eu unul sunt mandru de alegerea facuta acum 7 ani cand m-am indragostit si am cumparat aceasta masina. Stiu ca trendul actual este, din pacate, sa se stimuleze consumerismul dar  categoric nu o voi vinde, are atatea povesti de spus, ne-a scos din tot felul de situatii si a vazut atat de multe locuri incat in momentul in care nu va mai putea sa-si traga batranetile pe sosea, o urc pe un postament in postura de simbol al Vietii pe indelete.

S-a dovedit astfel ca intotdeauna alegerile facute din suflet sunt cele mai de succes.

Multumesc Ionut, Razvan, Adrian

La Multi Ani in noul an si indiferent ce alegeri aveti de facut, sa le faceti din suflet, astfel o sa fiti pe deplin multumiti de rezultate.

Bogdan.28.12.2013