E mult, e putin, greu de zis. Dar pentru noi e tot ce ne-a trebuit ca sa ne schimbam viata. Am plecat cu planuri de acasa, cu teme facute, cu idei, cu experiente de impartasit, cu harduri goale avide de informatii, cu haine pentru 4 anotimpuri. Am plecat cu un bebelus in brate, care acum alearga de-i sfaraie calcaile, am plecat cu alti doi prichindei dornici de aventura care au descoperit ce mare e lumea de dincolo de gard, ba chiar se simt acum oriunde in lume la fel de comod si dezinvolt precum in curtea lor.
Am plecat cu o masina de care m-am indragostit de la prima vedere acum 8 ani si care ne poarta in continuare la fel de confortabil ca in prima zi cu tot atelajul dupa ea. Am plecat cu o rulota veche de 15 ani care rezista pe baricade dupa toate drumurile de tara pe care le-a strabatut, pietruite, betonate, asfaltate, cu sau fara gropi. A pierdut un picior, un amortizor, a mai plouat inauntru, am schimbat, am reparat…mergem mai departe.
Am uitat lucruri prin locurile prin care am trecut, am primit altele in schimb prin alte locuri, echilibrul de care vorbeam tot timpul e prezent peste tot. Cred ca am descoperit o reteta de succes.
Dupa 6 luni „pe drumuri” pot spune cu mana pe inima ca nimic nu e la voia intamplarii, intrebarile cu care am plecat au primit rand pe rand raspuns, prin oameni, prin locuri, prin intamplari. Orice problema are rezolvare, trebuie doar sa vezi calea si asta necesita putin mai multa detasare si relaxare din valtoarea cotidiana. Trebuie sa lucram mai mult la noi, la minte si la trup.
Am plecat cu dorinta de a intalni oameni interesanti si asteptarile ne-au fost mult depasite, am intalnit oameni frumosi, exemple reale de viata, OAMENI ADEVARATI.
Am plecat cu speranta ca undeva prin lume mai exista, presarata din loc in loc LINISTE si am descoperit cu multumire si incredere ca exista, ba mai mult, din ce in ce mai multi oameni din lumea asta nebuna sunt in cautarea ei. Cred ca dupa ce va trece curentul BIO, linistea va fi urmatorul trend. Dar noi am fost mai norocosi si am descoperit locuri in care ea nu e o moda ci un mod de viata.
Vroiam o schimbare in viata noastra, am plecat ca sa ne schimbam cumva, ne-am schimbat – in bine. Cred … de fapt sunt convins, ca la intoarcere, fara lipsa de modestie, lumea va fi putin, putin mai buna pentru ca am invatat ca, daca vrem sa schimbam ceva in lume, trebuie sa incepem schimbarea cu noi, asta am si facut….
Am plecat inspirati de altii si speram ca la randul nostru sa-i inspiram pe altii, demonstrandu-le ca ceea ce am visat noi, exista, se poate realiza, trebuie doar sa-ti doresti sa iesi din spatiul de „confort” cotidian, sa-ti doresti sa treci peste prejudecati, sa vrei sa schimbi ceva in tine.
Mai avem drum inainte, o luna, trei, patru, deja nu mai conteaza prea mult, putem spune ca am crescut in 6 luni cat altii in 10 ani, poate mai mult.
Merita fiecare banut cheltuit, fiecare picatura de sudoare, fiecare secunda de cearta si fiecare clipa de impacare, fiecare provocare.
Privita dinafara poate parea plictisitoare aventura noastra, mai ales ca nu am reusit sa tinem la zi jurnalul, plin totusi de evenimente, dar si datorita faptului ca asa cum ne comenta cineva, candva „voi de ce aveti numai povesti frumoase?”. DA, asta traim, asta avem. E adevarat ca ne mai si certam… e normal sa avem pareri diferite, mai ales copiii al caror loc in ecuatia luarii deciziilor a devenit extrem de important, dar impacarea si concilierea e mai rapida si mai prezenta decat inainte. Lasand la o parte oboseala acumulata pe drum si care poate mai ascute reactiile cateodata, starea generala e pozitiva si cu ascendent in BINE.
Va las cu „inventarul” si concluziile Nicoletei.
Asadar… avem:
– 6 luni de calatorie;
– 17500 km parcursi;
– 12 tari prin care am trecut;
– in jur de 100 de localitati vizitate;
– peste 50 de muzee si de obiective turistice carora le-am trecut pragul, plus inca de 2 ori atatea doar vazute sau pozate de afara;
– un zoo si 2 parcuri de distractie vizitate;
– peste 30 de campinguri;
– 20 de familii de gazde Servas (pentru cine este curios despre ce reprezinta SERVAS, asteptam mesaje in privat)
– 110 oameni cunoscuti plus o comunitate de 60 de adulti si copii si vreo 30 de vizitatori in Germania (din care am ramas in contact cu vreo 10) si tabara de Globetrotteri din Olanda (aici am stat de vorba cu vreo 30);
– peste 60 de romani intalniti pe drum (o parte prieteni dragi noua)
– 2 mari si un ocean in care ne-am bagat picioarele si nu numai…
– multi munti si paduri traversate;
– 3756 de like-uri pe facebook
– 1856 de fotografii pe instagram si 184 de followers;
– 22 de filme postate pe youtube si 4455 de vizualizari;
– 62 de articole pe blog si sper sa aflu cate vizualizari ca inca nu stiu cum sa dau de ele;
– vreo 18000 de fotografii si vreo 500 de filmulete de sortat!!!
– o mini expozitie de pictura naiva (vreo 30 de picturici Lilu&Tesa)
– 3 litri de miere consumate;
– am mancat de 5 ori la restaurant;
– 85% mancare bio sau locala;
– 25 de euro dati artistilor stradali;
– 5 piane incercate ;
– o sticla de Panadol consumata;
– 2 cauciucuri schimbate, si inca doua pe care le schimbam azi;
– o noua baterie la masina;
– un amortizor de rulota si o roata mica tot de acolo;
– in jur de 1300 l motorina;
– 10 perechi de incaltaminte cumparate la toti membrii familiei (pe motiv de furat, stricat, crescut piciorul sau inceput sa mearga)
– o vizita la spital, cand am avut entorsa la picior;
– am – 5 kg eu (speram mai mult), +2kg Bogdan;
– am plecat fara, ne intoarcem cu 3 biciclete;
– hainute si accesorii Lilutesa vandute sau facute cadou in toate tarile traversate;
– o medie de 1200 de euro cheltuiti pe luna;
– cateva aparitii in presa online, scrisa si tv;
Ce nu am reusit sa facem:
– sa postam pe blog tot ce ni s-a intamplat;
– sa vand in targuri;
– sa gasim sponsori mai multi 🙂
– sa ne ocupam si de magazinul online (care se va deschide cand ne intoarcem ;))
– sa invat mai multa franceza 🙂
– sa vedem Irlanda, Scotia, Berlinul, Normandia si mai multe castele de pe Valea Loirei
– sa vizitam mai multe muzee (pe motiv de varsta copiilor si buget restrans)
Ce am invatat:
– 3 copiii nu sunt o piedica in viata ci uneori iti dau aripi 😉
– se poate vedea lumea si fara muuulti bani;
– fericirea copiilor este foarte simpla;
– sanatatea tine de cap si liniste sufleteasca;
– planurile de acasa se schimba intotdeauna;
– VIATA ESTE UN ECHILIBRU!
Despre copii:
– Dragonul a plecat in brate si acum fuge cum prinde ocazia. Este sociabil si face cu mana tuturor celor care trec pe langa noi sau pe langa masina. Este cel mai zambitor si a cucerit inimi de la 2 ani pana la 84 de ani :). A fost autodiversificat si mananca ce ii place si cand are chef, restul compenseaza cu lapte matern, oricand si oricat. Are deja si masele, ii lipsesc caninii. Ii place sa „calculeze” cum spune Tesa cand il vede ca butoneaza la laptop. Cuvintele preferate raman „mama” pentru mami si tati iar „caca” pentru orice altceva.
-Lilu a descoperit ca ii place matematica si adunarea a invatat-o foarte repede, la scris e mai greu pentru ca pentru el statul pe scaun mai mult de 10 minute este tortura…Tesa prinde foarte repede scrisul, chiar daca este stangace, si are ureche foarte buna la limbi straine. De altfel amandoi au invatat foarte multe cuvinte in engleza, si cateva in franceza, Lilu incepand chiar sa incerce sa converseze cu diferite gazde. Nu stiu inca diferenta dintre un Monet si un Picasso dar recunosc de la o posta un kitsch, fie el vestimentar sau de alta natura. Au inceput sa isi faca foarte usor prieteni si sa fie mult mai dezinvolti, avand in vedere ca de felul lor erau niste copii timizi. S-au perfectionat in dans, bicicleta, catarat in copaci si pe stanci si sarituri in piscina! 😉 De 2 zile sarbatorim ca Tesa a renuntat la supt degetul, din initiativa ei!
Inchei cu replica lor favorita „Asta-i viata pe indelete!” si un scurt „moment artistic”.
Multumim celor care ne-au fost alaturi pana acum, prietenilor vechi si noi.
Pe indelete noua, pe indelete si voua!
Ionestii. 23.09.2013 Coinbraõ. Portugalia
