Viata pe indelete - adevaratele valori si traditii nu au incetat sa existe
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Acasa
Despre noi
    Inceput
    Continuare
Album foto
Pentru copii
Travel
Contact
Magazin
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Blog

Povesti de la munte

21 decembrie 2014 scris de Bogdan Niciun comentariu

 

Tot vreau de ceva vreme sa mai scriu si iata ca sarbatorile imi ofera acest prilej. Am doua mici povestioare haioase pe care trebuie sa vi le impartasesc.

Prima poveste e legata de o vizita la primarie. Da, m-am dus in vizita la primar cu gandul sa-l cuceresc cu planurile mele de proiecte culturale in Rasnov. Am apelat la doamna invatatoare si apoi la doamna directoare a scolii unde merge Lilu,  cunoascatoare a fenomenului Viata pe indelete de dinainte de a-i povesti noi (tare nu?!)

Doamna directoare suna la primar intr-o zi de vineri dupa ce-l iau pe Lilu de la scoala, sa fie ora 12.05, plecam spre casa, ajungem pe la 12.08 si nu apuc bine sa ma descalt si hop suna telefonul, cine credeti…doamna directoare, a vorbit cu primarul, vrea sa ma cunoasca si sa stabilim o intalnire! Frumos, rapid si, zic eu, eficient. Ramane pe urmatoarea saptamana, ca si eu sunt plecat la filmari si domnul primar are un oras de pastorit.

Trece saptamana, vine ziua de vineri, si …suna doamna directoare sa mergem la primar, numai ca se potriveste cu prima zi de targ a Nicoletei la Brasov. Moment de challenge maxim …o zi intreaga cu toti trei, plimbare cu Zmeia si intalnire cu primarul. Pai sa-i dam bataie zic. Doamna directoare se ofera sa stea cu cei mici, refuz politicos spunand ca-mi doresc sa participe la discutie ca sa gasim o modalitate de colaborare si cu scoala in ceva proiecte culturale.

Ne intalnim la 16.50 in fata primariei, ma inarmez cu un dvd portabil in masina cu un film de vreo ora, zic ca e destul pentru prima intalnire cu primarul si apoi le urez celor mici vizionare placuta nu inainte de a le spune ca, daca e vreo problema, sa intre la gardian si sa ma caute. Anunt si gardianul.

Intalnirea decurge cu succes, dar asta e alta poveste, iesim si pe hol la intrare ma intalnesc cu gardianul care zambeste, il intreb in gluma “Probleme de raportat? Iar el imi raspunde tot zambind…”da, la un moment dat, unul mic cu nasul belit a incercat sa iasa din masina strigand ceva…ca s-a terminat bateria si vrea la tati, dar l-am poftit inapoi si s-a uitat cam urat…in rest nimic”

Ala mic si cu nasul”belit” e Lilu care a cazut incercand sa se uite pe geamul clasei daca e singurul care a intarziat la prima ora..

Deci oameni buni, hai ca e bine cu trei copii, solutii exista 🙂

Povestea doi este despre Zmeia, care are deja program de plimbare la teren, ca in rest sta intr-un tarc destul de mic.

Numai ca deunazi observ in dansa ca zace un pic de spirit de haiducie si de lucru la stana, ceva genetic probabil… pe care nu l-am vazut pana acum.

Eram la plimbarea cu pricina din ziua 2 de targ, mai precis sambata la ora 10, echipat de zapada si picnic de iarna. Am luat ceva ziare, cartoane, crengi uscate, paine, cartofi si niste apa + 3 copii, cu gandul sa facem un foc si sa mai alerge zanateca noastra.

Ajungem la teren cand …ce sa vezi, o turma de oi, scormonea zapada in cautarea ierbii, copii suparati ma intreaba ce facem, eu…necunoscator in ale oieritului, ma uit dupa cioban sau caini macar, nici urma…

Ce sa facem, doar nu ne-om intoarce acasa, opresc, deschid usa dupa ce ma asigur ca nu sunt si caini printre atatea oi si o las pe domnita Zmeia sa coboare prima, apoi ma apuc de copii…

Nu trec 30 de secunde, fara exagerare, si toata turma e la mijlocul dealului, condusa de domnita, stau bietele oi mirate si se uita in grup (normal) la noi, ca la extraterestri, noi nu ne putem opri din ras.

Iar cum Zmeia nu pare sa se multumeasca cu jumatati de masura, le mai ia la o tura si le duce pana-n varful dealului…apoi revine multumita. Sunt surprins, ce sa zic.

Ne apucam de foc, munca de echipa, lemne, sapam vatra, facem betisoare pentru frigarui, chestii de baieti, nu vreau sa plictisesc ca poate mai citesc si fete si cu coada ochiului vad pe buza dealui, venind din vale un cioban, uitandu-se dupa ceva…ma fac ca “ninge” ca e destul de frig afara si pleaca si omul in sus pe drum.

 

 

Am mancat, ne-am distrat, a mai trecut o zi in patru, ca Nico tot la treaba e.

Cam asta e viata noastra pe la munte, in rest suntem bine sanatosi.

Bogdan. Rasnov.21.12.2014

Distribuie:
Timp citire:3 min

Articole recente

Părăsim incinta!

21 martie 2021

2021

11 ianuarie 2021

Blue

6 septembrie 2020

Ziua 13. Greva

27 martie 2020

Arhive

  • martie 2021
  • ianuarie 2021
  • septembrie 2020
  • martie 2020
  • ianuarie 2020
  • septembrie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • iunie 2017
  • februarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • aprilie 2016
  • septembrie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • noiembrie 2012
  • februarie 2012

Prieteni

Facebook

https://www.facebook.com/viatapeindelete/

Urmareste-ne

Instagram

Cauta

viatapeindelete.com © 2018 Toate drepturile rezervate
Scroll Up