Viata pe indelete - adevaratele valori si traditii nu au incetat sa existe
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Acasa
Despre noi
    Inceput
    Continuare
Album foto
Pentru copii
Travel
Contact
Magazin
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
album foto•Blog

Liberi precum caii salbatici

25 noiembrie 2014 scris de Bogdan Niciun comentariu

Traiesc zilele astea o dilema, recunosc. Ma simt usor depasit dar ma tin tare, ma repliez, caut solutii, portite…variante de abordare a unei probleme. Cum sa reactionez in fata copiilor cand vine vorba de reguli, mici-mari, bune-rele….de orice fel ar fi ele. Reguli in care nici eu nu cred dar ceva din mine, probabil ala mic si negru, le scoate la iveala. Suna ciudat, dar cateodata ma aud vorbind si nu ma recunosc, il aud pe taica-miu, pe vecinul de la 5, pe „tovarasa” de la scoala de pe vremuri…E grea schimbarea dar si mai grea e lupta cu neschimbarea, pentru ca ne-am propus de cand ne-am intors sa continuam pe indelete, intr-un ritm si dupa niste…reguli mai „umane”, mai normale, mai sanatoase si cat mai putine. Lucru pe care copiii l-au prins cel mai repede si e foarte bine, dar ce ma fac cu mine?

Ma fac bine…sper! Incerc sa sterg obiceiuri vechi si sa invat de la ei, neuitand din cand in cand sa scot steagul de arbitru-parinte ca sa mai echilibram lucrurile. Ce m-as mai lasa dus de val…Ma uit la ei si-mi vine sa fac ca ei…dar nu fac, de ce?

Statul pe loc nu face bine, te obliga sa incepi sa urmezi acele reguli ciudate, ca toata lumea, ceea ce pe drum, in calatorie nu am simtit deloc…interesant nu? Pe drum nu aveam miercuri sedinta cu parintii, sa ni se comunice chestii despre evolutia copilului, nu aveam trezire la 7 dimineata cu mare durere, nu aveam liniutele „directoare” pentru formatul caligrafic al viitorului mare scriitor si nici 3 variante de caiete de matematica…Aveam lume, trairi, senzatii, peisaje, cursuri live de limbi straine, interactivitate, matematica aplicata in relatia cu vanzatorul de inghetata dornic sa pastreze mai mult bacsis. In calatorie nu plateam sa ne cataram sau sa dansam, nu ne interesa lupta pentru presedintie, chiar daca fiecare tara prin care treceam ducea bataliile ei. Traiam pentru noi, pentru familie, pentru relatia cu prietenii, vechi sau noi, traiam pentru a cunoaste lucruri cu adevarat valoroase, traiam frumos, firesc, pe indelete.

M-am uitat la fotografii din urma si ma intrebam zilele astea, cum se simt oare Lilu si Tesa proaspeti reintrati „in societate”? Nu a trebuit sa-i intreb, raspunsul a venit usor de la ei, cand discutand despre regulile de la scoala versus cele de acasa, Lilu mi-a concluzionat „de ce trebuie sa avem reguli si acasa, vrem sa fim ca in desenul ala animat cu acel cal salbatic pe care nimeni nu a reusit sa-l imblanzeasca si l-au lasat atunci in libertate sa mearga la familia lui”. Aici a intervenit dilema de care vorbeam la inceput si la care nu am gasit inca o rezolvare.

Bogdan. Risnov 25.11.2014

Distribuie:
Timp citire:2 min
Blog

Incredibil de adevarat si nu e CAN CAN!

4 noiembrie 2014 scris de Bogdan Niciun comentariu

Ieri tocmai filmam bordul masinii noastre cand se indrepta frumos si lin catre rotunda varsta de 200.000 km si ma gandeam ca nu am avut probleme mari cu ea niciodata, ca am avut parte de multe aventuri impreuna si ca ar merita un cadou, o curatenie cum nu am mai facut de cand am cumparat-o, o curatenie pana-n „maduva” scaunelor…asa ca azi m-am apucat de treaba.

Vremea a tinut cu mine, soare pe toata linia orizontului.

Spal si aspir, scot strat dupa strat, covorase, huse, scaune de copii, curat pana si masca de la difuzoare obturata din loc in loc de ciocolata…

Mai fac si pauze ca doar 3 copii nu te prea lasa sa legi un „proiect” mai lung de o ora. Sunt convocat de Lilu, mobilizat ca si mine de soare, sa-l dotez cu cele necesare ca sa spele si el rulota. Zis si facut, ii inmanez un burete, o carpa si impartim frateste acelasi Karcher si aceeasi galeata cu sampon. Batranica prinde si ea viata, sclipeste parca smechereste la partenera ei de drum.

Brusc ne napadesc amintirile in momentul in care Lilu descopera prin dulapurile rulotei biletele de intrare de la Legoland si niste pliante de la un castel din Provence….”Hai sa plecam iar” zice el”…”Hai sa plecam” ii raspund…

Ne intrerupe visarea, Tesa care vrea sa manance….in rulota si in timp ce ma mobilizez pentru noul task apare in usa casei si Dragonu’ care adera imediat la doleantele fratilor, se incalta si iese…

Incalzesc ceva mancare, strang patul – intind masa (ce mult mi-a placut miscarea asta in calatorie) si gata am mai castigat 15 minute pentru treaba mea. Revin la masina, am terminat zona de pasageri, intru la portbagaj si scot podeaua ca sa curat sub ea, am mai facut-o de multe ori dar de data asta observ o gramada de piese de Lego cazute pe sub scaune, incerc sa caut o modalitate sa le scot, e o zona greu accesibila unde nu prea am ajuns. Pliez scaunele, ajung la o parte, descopar lacasuri de care nu stiam, curat temeinic orice ascunzis, doar i-am promis ca-i fac acest cadou. Dau sa inchid dar sunt chemat in rulota sa fac refill la castraveti, fac si revin la masina, trag de bancheta sa o ridic si sa o pozitionez pe sine la loc dar nu merge, ramane agatata in ceva. mai incerc odata…nimic, intamplator se pliaza mai mult si….nu-mi vine sa-mi cred ochilor….chiar sub scaunul lui Lilu intr-o zona total ascunsa si din fata si din spate zace zgariat dar sper „in viata” de aproape un an de zile laptopul – Mac-ul dat disparut intr-un camping din Ljublijana!!! alerg cu el in casa, caut firul, il conectez, merge, ecranul e fisurat undeva in stanga dar se deschide senin pe finalul de generic de „Madagascar”, asa cum l-am lasat cand am ajuns acolo si am inceput camparea acum un an….

N-am  cuvinte….pentru vreo 5 minute si sincer nici acum cand scriu nu-mi explic cum a ajuns acolo, cand eu l-am scos atat de greu, cu mutat de scaune…dar cum un cadou nu se cauta la dinti…il iau ca atare.

Ne-am uitat toata seara la pozele si filmele date pierdute si i-am multumit inca odata doamnei noastre cu patru roti pentru schimbul de cadouri. De maine reincepem sa va aratam si voua ce frumuseti ascundea laptopul „pierdut”.

Ma-nclin si va las cu un scurt filmulet, regasit, despre calatoriile unui Dragon…si fratii lui.

Bogdan. Mogosoaia.02.11.2014

Distribuie:
Timp citire:2 min

Articole recente

Părăsim incinta!

21 martie 2021

2021

11 ianuarie 2021

Blue

6 septembrie 2020

Ziua 13. Greva

27 martie 2020

Arhive

  • martie 2021
  • ianuarie 2021
  • septembrie 2020
  • martie 2020
  • ianuarie 2020
  • septembrie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • iunie 2017
  • februarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • aprilie 2016
  • septembrie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • noiembrie 2012
  • februarie 2012

Prieteni

Facebook

https://www.facebook.com/viatapeindelete/

Urmareste-ne

Instagram

Cauta

viatapeindelete.com © 2018 Toate drepturile rezervate
Scroll Up