Sunt deacord cu globalizarea pana la un punct, ala de pe „i” de la identitate evident. Cata vreme fiecare tara, loc, regiune, natiune si civilizatie isi pastreaza intact parfumul si elementele ce le diferentiaza de alte surate au ba, de pe mapamond, se poate da liber la globalizare. Parerea mea.

Nu ma deranjeaza acum dupa 10 tari vizitate in 6 luni sa ma globalizez si eu putin. Stau pe terasa la camping, in Portugalia, evident cu un pahar de vin de Porto ca abia de ne-am intors din orasul cu pricina si ma gandesc ce buna a fost gustarea de seara, branza frantuzeasca cu struguri autohtoni, dupa ce la pranz am mancat niste paste italienesti de toata frumusetea gatite de scumpa mea sotie – romanca. Ma gandesc ce frumos a fost ca fiecare din copii si-a sarbatorit ziua in alta tara, am ascultat „La multi ani” in vreo 4 limbi, imi fac planuri ca la intoarcere sa incercam sa ne mutam la tara, sa facem poate o ferma cu iz de Provence, cu multa vegetatie si flori precum gospodariile englezesti si in care sa fie curatenie, nu chiar ca in Austria dar macar ca in Cehia vecina, mai salbatica si mai artistica putin. Nu ma deranjeaza daca vom fi mai departe de un drum national, Slovacia e plina de drumuri proaste ca la noi si are mai multi turisti. Evident ca ceva idei de pe la nemti s-au strecurat si in organizarea noastra ca doar experienta se doreste constructiva, dar pana la urma vreau sa ne dam frau liber imaginatiei la noi in tara ca avem multe de aratat si de adaugat la mai sus pomenita globalizare, a nu se citi aplatizare!

Daca tot vorbim de globalizare, va las cu un album de fotografii din Bilbao, chiar daca nu mai suntem, momentan, in Spania.

Bogdan. Vila de Chã. Portugalia 17.09.2013

PS. Nicoleta spune ca e putin „varza” articolul, dar cata vreme e de Bruxell ca tot am fost si pe acolo, consider ca suntem in tema 🙂