Bunicii si nasii, dragii de ei
De cand am plecat din tara am planuit o intalnire cu nasii si bunicii copiilor in preajma zilei dragonului. Am zis ca merita sarbatorit cum trebuie la prima lui aniversare.
Aproape de momentul intalnirii am aflat ca, din pacate, doar jumatate din gasca poate veni, parintii lui Bogdan avand mici probleme de sanatate si a doua pereche de nani avand mult de munca. Cel mai greu ne-a fost sa ne decidem unde ne intalnim si cand.. Dupa ce v-am intrebat si pe voi, am si refuzat oferte tentante, s-a schimbat perioada de 3 ori, am batut toate site-urile trimise de voi, intr-un final am gasit locul acceptat de toata lumea. Pentru noi a insemnat renuntarea la vizitarea unor parti frumoase de Franta, dar mai important era sa ne vedem cu cei dragi.
Intalnirea nepotilor cu bunicii a fost impresionanta, la fel si dezamagirea ca nu ii vad si pe mamaie si tataie. Am stat o saptamana intr-un loc minunat, care s-a incadrat perfect in Viata pe indelete, am cunoscut o alta familie frumoasa si pe fiul lor foarte simpatic, caruia i-am promis ca la anul ii facem o petrecere in Romania ca sa-i prezentam fete frumoase si devreme acasa ;). Am mancat bine gatit de mama, copiii s-au bucurat de atentia bunicilor si nasilor si au fost incantati ca s-au putut juca si cu alti adulti.
L-am sarbatorit pe bebe Dragon (ma tot chinui sa ii spun Nic sa scape de „bebe”), nana i-a luat din mot si a ales de pe tava un con, o minge si niste bani pe care i-a lasat repede pe jos, de unde s-a tras concluzia ca “o sa fie un fotbalist, iubitor de natura, care va castiga multi bani si ii va cheltui foarte repede” .
Aveam planuri mari inainte de a ne intalni. Ziceam ca o sa reusim sa scriem mai mult, ca o sa ne organizam pozele si filmele si chiar sa mai reparam cate ceva la rulota. Nu ma intrebati ce am rezolvat ca, dupa cum vedeti, nu am postat nimic. De ce? Pentru ca am savurat fiecare clipa cu cei dragi, am povestit toate experientele acumulate si am aratat poze. Intr-o zi va promitem sa vi le aratam si voua pe toate!
Cea mai mare realizare a fost ca, dupa ce i-am plimbat pe drumuri de tara si am vizitat impreuna Geneva, un castel cochet si cateva orasele frumoase parintii mei au inteles cu adevarat ce inseamna Viata pe indelete si au plecat cu inima impacata ca nu chinuim copiii sau stam in conditii aiurea.
Ma bucur nespus ca au venit si le multumesc si lor si nasilor nostri dragi pentru marele efort depus (sunt totusi 2400 de km de parcurs).
Va las cu un album de poze frumoase si cu promisiunea ca o sa va povestesc si experienta Disneyland Paris, unde bunicii au vrut sa isi duca nepotii. Pozele sunt needitate si se vor inmulti in functie de timpul meu de a le aduna.
