4luni, 12.000 km, 9 tari, aproape 100 de orase mari si mici vizitate, 30 muzee , nenumarate exemple de civilizatie “de dincolo” si totusi Tesa si Lilu exclama la vederea unui peisaj ca cel de mai jos…e Mega excelent…asta e viata pe indelete!

Ce concluzie sa trag din asta  decat ca tot natura ii incanta mai tare si ca oricat am merge prin parcurile de distractie  tot cataratul in copaci sau pe stanci este mai atragator si tot cotloanele unei cetati vechi sunt mai pline de adrenalina si povesti. Asta ma bucura la culme, ai mei sunt salvati de consumerism!

De ce nu scriu mai des? As vrea, dar nu pot, nu din lipsa de inspiratie ci din lipsa de energie. Incerc sa filmez  si sa  fotografiez cat mai mult si mai interesant, in speranta ca din cand in cand sa mai pot monta si pentru voi ceva dar mai ales sa le remontez si sa le grupez frumos si mai organizat la intoarcerea in tara.

Lipsa de energie nu vine neaparat din zona copiilor cum ar crede multi ci si din cauza dorintei de a vedea cat mai mult de a acumula cat mai multe informatii. Ma simt uneori ca cei mici, imi vine sa fug putin in padure sa urlu in punga si apoi sa revin. E un mod de refulare care vine din acumularea rapida de informatii, de trairi si senzatii noi, de experiente inedite pe care multi le au intr-o viata intreaga.

Sa nu credeti ca nu ne mai certam, ne certam, mai pe indelete, dar ne si impacam – imediat! Cei mici vor sa descopere, vor sa simta din plin libertatea, noi vrem sa fim parinti grijulii dar in acelasi timp vrem si noi sa descoperim, sa traim “noul”. De aici un conflict, dar invatam sa-l ponderam, sa-l diminuam, sa-l controlam si sa-l transformam intr-un act creativ de cunoastere si de relationare, ca doar si asta e una din valorile de redescoperit …pe indelete.

Copii ne ocupa ¾ din zi, relatia cu ei, relatiile dintre ei, conflictele, intrebarile, raspunsurile, nevoile diferite, in restul timpului facem traseul, scriem potentialelor gazde si pritocim informatia “culeasa”in timpul zilei. Sa nu uit, la un pahar de vin mai punem cap la cap experientele traite si datele culese pentru a contura planul de mutare mai la tara de cand ne vom intoarce acasa.

Cea mai importanta experienta este aceea ca putem sa vedem diferentele dintre culturi, societati si moduri de a intelege „civilizatia”.

Calatoria alaturi de copii mici poate parea oricui o povara, daca privesti prin prisma unei calatorii scurte, a unei vacante in care vrei sa vizitezi multe si nu stii cum sa faci sa le bifezi pe toate.

O calatorie ca a noastra iti ofera libertatea sa alternezi zilele cu program educativ de vizitat muzee, sau alte locuri interesante mai mult pentru adulti cu zilele in care programul este exclusiv pe gustul celor mici, piscine, drumetie prin padure, parc de distractie. (dar asta mai rar) noi il inlocuim cu brio cu un loc de joaca intr-un parc frumos.

Este interesant sa descoperi sau sa redescoperi micile bucurii ale copilariei, sa vezi cat de putin ii trebuie unui copil ca sa-I tresalte inima de fericire. De exemplu, va aduceti aminte de experienta mea cu Lilu la Complexul teologic de la Melk-Austria, ei …de atunci cand vede o hruba sau un intrand cat de mic in vreun zid vechi imediat ii sclipesc ochii – tati aici cred ca a fost o ascunzatoare sau o intrare secreta!

Cata vreme ei descopera tot timpul ceva spectaculos, in felul lor, atunci calatoria va fi cu siguranta un succes.

Fiecare zi este altfel, neaparat ne trebuie si noua si lor zile de pauza in care sa nu facem altceva decat sa lancezim pe langa rulota si fiecare sa faca ce vrea, Lilu – lego, Tesa + mami costumatii pentru papusi sau desene iar Nic de la unul la altul + noua descoperire – mersul biped. Eu…daca am ceva de reparat, repar, daca nu incerc sa scriu sau pur si simplu sa-mi pun gandurile in ordine pentru mai tarziu J

Mai nou, cand ajungem intr-un camping nou, Lilu pleaca primul cu bicicleta, in recunoastere si apoi mergem impreuna sa-mi arate descoperirile.

Cand vine vorba de planificare si traseu, ne-am invatat sa le cerem parerea pentru-ca altfel ne bucuram de intelegerea si colaborarea lor iar in plus, spiritul de echipa se consolideaza. Le aratam in avans fotografii cu locul in care mergem, cu atractiile din zona atat pentru ei cat si pentru noi. Analizam, negociem numarul de km si intr-un final toata lumea este multumita.

Gatim impreuna cateodata, invatam sa montam rulota impreuna, ne stabilim atributii si roluri in echipa, sa vedeti ce distractie si mobilizare este cand trebuie sa campam, dupa ce desprind rulota de masina si trebuie sa o pun in pozitie. Pana si bebe care pana acum statea si privea din masina vrea sa iasa sa participe la impins, e drept deocamdata privind de pe iarba, dar incearca sa se ridice si sa vina dupa noi. Cu asa echipa muti mai mult decat o rulota!

Ne luptam in continuare cu imaginea Romaniei si romanilor/romilor peste hotare, dar ne-am invatat si fara lipsa modestie spun cu mana pe inima ca repurtam victorie dupa victorie. Cea mai recenta batalie a fost  la Montagny pres Louhans unde proprietara pensiunii in care am stat cu bunicii si nasii era destul de circumspecta cand a aflat ca venim din Romania dar am finalizat cu pupaturi, imbratisari si o vizita de o zi la fiul ei in Geneva unde acesta, mare om, mare caracter, fost angajat intr-o banca si satul sa „pacaleasca” oamenii, dupa cum singur spunea, si de unde si-a dat demisia hotarat sa-si schimbe viata, ne-a facut un tur al orasului si ne-a cinstit pe toti 8 cu inghetata, bere si o intrare la catedrala din al carei turn aveai o superba panorama a orasului.

A ramas ca anul viitor ne viziteaza si poate-i gasim si o sotie pe masura. Merita o romanca asa ca declar lista deschisa. 🙂

Una peste alta suntem bine, experiente cu duiumul, mi-ar mai trebui un implant cu un dual procesor ceva dar cum sponsorizarile nu sunt punctul nostru forte ma las pe „mana” cip-ului meu nativ  si ma incred in sinapsele pe care le face inclusiv noaptea. Nimic nu se pierde totul este acolo, sus, lucreaza, ma transforma.

A inceput sa ploua afara, incerc si eu sa inchei, chiar daca mai am multe de povestit dar maine pornim din nou pe Loara in jos in incercarea de a vedea cateva din cele 70 de castele.

Categoric nu voi mai apela niciodata la vreo agentie de turism sau alta inventie asemanatoare dornica sa-mi ofere „ce-i mai bun si  ieftin pentru mine, o experienta unica si de neuitat” alaturi de alte cateva milioane de turisti.

Este ciudat unde s-a ajuns cu „civilizarea” asta si cu asta gata inchei, imi povestea Jean Pierre, ex-bancherul din Geneva, ca a stat o perioada intr-un cartier mai de lux in care peste tot erau mici panouri puse de primarie cu o grafica ce reprezenta o turma de oi albe si o oaie neagra mai stinghera si singura intr-o parte. Mesajul era „Esti sigur ca vrei sa fii oaia neagra?”

Concluzia lui si a mea este categorica DA!

Noapte buna si aveti grija la numaratul  si culoarea oilor.

Bogdan. Chateaudun. Franta. 26.07.2013

Dupa lungi asteptari m-am pus din nou pe treaba. Multumesc Radu! Incep cu Anglia chiar daca sunt restant cu alte tari mai din urma, dar fiind ultima din care venim am imaginile mai bine organizate in minte. Nu le voi lasa nici pe celelalte neprezentate. Cross my heart 🙂

10.000