Viata pe indelete - adevaratele valori si traditii nu au incetat sa existe
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Acasa
Despre noi
    Inceput
    Continuare
Album foto
Pentru copii
Travel
Contact
Magazin
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
album foto

Amboise – Chateau Clos Lucé, casa din Franta a lui Leonardo da Vinci

27 iulie 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu





Distribuie:
Timp citire:1 min
Blog

Despre oameni si oi…

scris de Bogdan Niciun comentariu

4luni, 12.000 km, 9 tari, aproape 100 de orase mari si mici vizitate, 30 muzee , nenumarate exemple de civilizatie “de dincolo” si totusi Tesa si Lilu exclama la vederea unui peisaj ca cel de mai jos…e Mega excelent…asta e viata pe indelete!

Ce concluzie sa trag din asta  decat ca tot natura ii incanta mai tare si ca oricat am merge prin parcurile de distractie  tot cataratul in copaci sau pe stanci este mai atragator si tot cotloanele unei cetati vechi sunt mai pline de adrenalina si povesti. Asta ma bucura la culme, ai mei sunt salvati de consumerism!

De ce nu scriu mai des? As vrea, dar nu pot, nu din lipsa de inspiratie ci din lipsa de energie. Incerc sa filmez  si sa  fotografiez cat mai mult si mai interesant, in speranta ca din cand in cand sa mai pot monta si pentru voi ceva dar mai ales sa le remontez si sa le grupez frumos si mai organizat la intoarcerea in tara.

Lipsa de energie nu vine neaparat din zona copiilor cum ar crede multi ci si din cauza dorintei de a vedea cat mai mult de a acumula cat mai multe informatii. Ma simt uneori ca cei mici, imi vine sa fug putin in padure sa urlu in punga si apoi sa revin. E un mod de refulare care vine din acumularea rapida de informatii, de trairi si senzatii noi, de experiente inedite pe care multi le au intr-o viata intreaga.

Sa nu credeti ca nu ne mai certam, ne certam, mai pe indelete, dar ne si impacam – imediat! Cei mici vor sa descopere, vor sa simta din plin libertatea, noi vrem sa fim parinti grijulii dar in acelasi timp vrem si noi sa descoperim, sa traim “noul”. De aici un conflict, dar invatam sa-l ponderam, sa-l diminuam, sa-l controlam si sa-l transformam intr-un act creativ de cunoastere si de relationare, ca doar si asta e una din valorile de redescoperit …pe indelete.

Copii ne ocupa ¾ din zi, relatia cu ei, relatiile dintre ei, conflictele, intrebarile, raspunsurile, nevoile diferite, in restul timpului facem traseul, scriem potentialelor gazde si pritocim informatia “culeasa”in timpul zilei. Sa nu uit, la un pahar de vin mai punem cap la cap experientele traite si datele culese pentru a contura planul de mutare mai la tara de cand ne vom intoarce acasa.

Cea mai importanta experienta este aceea ca putem sa vedem diferentele dintre culturi, societati si moduri de a intelege „civilizatia”.

Calatoria alaturi de copii mici poate parea oricui o povara, daca privesti prin prisma unei calatorii scurte, a unei vacante in care vrei sa vizitezi multe si nu stii cum sa faci sa le bifezi pe toate.

O calatorie ca a noastra iti ofera libertatea sa alternezi zilele cu program educativ de vizitat muzee, sau alte locuri interesante mai mult pentru adulti cu zilele in care programul este exclusiv pe gustul celor mici, piscine, drumetie prin padure, parc de distractie. (dar asta mai rar) noi il inlocuim cu brio cu un loc de joaca intr-un parc frumos.

Este interesant sa descoperi sau sa redescoperi micile bucurii ale copilariei, sa vezi cat de putin ii trebuie unui copil ca sa-I tresalte inima de fericire. De exemplu, va aduceti aminte de experienta mea cu Lilu la Complexul teologic de la Melk-Austria, ei …de atunci cand vede o hruba sau un intrand cat de mic in vreun zid vechi imediat ii sclipesc ochii – tati aici cred ca a fost o ascunzatoare sau o intrare secreta!

Cata vreme ei descopera tot timpul ceva spectaculos, in felul lor, atunci calatoria va fi cu siguranta un succes.

Fiecare zi este altfel, neaparat ne trebuie si noua si lor zile de pauza in care sa nu facem altceva decat sa lancezim pe langa rulota si fiecare sa faca ce vrea, Lilu – lego, Tesa + mami costumatii pentru papusi sau desene iar Nic de la unul la altul + noua descoperire – mersul biped. Eu…daca am ceva de reparat, repar, daca nu incerc sa scriu sau pur si simplu sa-mi pun gandurile in ordine pentru mai tarziu J

Mai nou, cand ajungem intr-un camping nou, Lilu pleaca primul cu bicicleta, in recunoastere si apoi mergem impreuna sa-mi arate descoperirile.

Cand vine vorba de planificare si traseu, ne-am invatat sa le cerem parerea pentru-ca altfel ne bucuram de intelegerea si colaborarea lor iar in plus, spiritul de echipa se consolideaza. Le aratam in avans fotografii cu locul in care mergem, cu atractiile din zona atat pentru ei cat si pentru noi. Analizam, negociem numarul de km si intr-un final toata lumea este multumita.

Gatim impreuna cateodata, invatam sa montam rulota impreuna, ne stabilim atributii si roluri in echipa, sa vedeti ce distractie si mobilizare este cand trebuie sa campam, dupa ce desprind rulota de masina si trebuie sa o pun in pozitie. Pana si bebe care pana acum statea si privea din masina vrea sa iasa sa participe la impins, e drept deocamdata privind de pe iarba, dar incearca sa se ridice si sa vina dupa noi. Cu asa echipa muti mai mult decat o rulota!

Ne luptam in continuare cu imaginea Romaniei si romanilor/romilor peste hotare, dar ne-am invatat si fara lipsa modestie spun cu mana pe inima ca repurtam victorie dupa victorie. Cea mai recenta batalie a fost  la Montagny pres Louhans unde proprietara pensiunii in care am stat cu bunicii si nasii era destul de circumspecta cand a aflat ca venim din Romania dar am finalizat cu pupaturi, imbratisari si o vizita de o zi la fiul ei in Geneva unde acesta, mare om, mare caracter, fost angajat intr-o banca si satul sa „pacaleasca” oamenii, dupa cum singur spunea, si de unde si-a dat demisia hotarat sa-si schimbe viata, ne-a facut un tur al orasului si ne-a cinstit pe toti 8 cu inghetata, bere si o intrare la catedrala din al carei turn aveai o superba panorama a orasului.

A ramas ca anul viitor ne viziteaza si poate-i gasim si o sotie pe masura. Merita o romanca asa ca declar lista deschisa. 🙂

Una peste alta suntem bine, experiente cu duiumul, mi-ar mai trebui un implant cu un dual procesor ceva dar cum sponsorizarile nu sunt punctul nostru forte ma las pe „mana” cip-ului meu nativ  si ma incred in sinapsele pe care le face inclusiv noaptea. Nimic nu se pierde totul este acolo, sus, lucreaza, ma transforma.

A inceput sa ploua afara, incerc si eu sa inchei, chiar daca mai am multe de povestit dar maine pornim din nou pe Loara in jos in incercarea de a vedea cateva din cele 70 de castele.

Categoric nu voi mai apela niciodata la vreo agentie de turism sau alta inventie asemanatoare dornica sa-mi ofere „ce-i mai bun si  ieftin pentru mine, o experienta unica si de neuitat” alaturi de alte cateva milioane de turisti.

Este ciudat unde s-a ajuns cu „civilizarea” asta si cu asta gata inchei, imi povestea Jean Pierre, ex-bancherul din Geneva, ca a stat o perioada intr-un cartier mai de lux in care peste tot erau mici panouri puse de primarie cu o grafica ce reprezenta o turma de oi albe si o oaie neagra mai stinghera si singura intr-o parte. Mesajul era „Esti sigur ca vrei sa fii oaia neagra?”

Concluzia lui si a mea este categorica DA!

Noapte buna si aveti grija la numaratul  si culoarea oilor.

Bogdan. Chateaudun. Franta. 26.07.2013

Distribuie:
Timp citire:6 min
Blog

Ceai cu lapte – partea 1

17 iulie 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu

Dupa lungi asteptari m-am pus din nou pe treaba. Multumesc Radu! Incep cu Anglia chiar daca sunt restant cu alte tari mai din urma, dar fiind ultima din care venim am imaginile mai bine organizate in minte. Nu le voi lasa nici pe celelalte neprezentate. Cross my heart 🙂

Distribuie:
Timp citire:1 min
Blog

10000 – varianta pentru baieti

6 iulie 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu

10.000

A venit si randul meu sa va spun cum stau lucrurile din punctul meu de vedere, a celui care are in grija o masina cu rulota aferenta. Tragand linie dupa 3 luni jumatate si 10.000 km pot spune ca sunt foarte multumit de cum stam pana acum.
Sa le luam pe rand, masina, dupa revizia si controlul facut de prietenii nostri de la Iasi, ramane in parametrii. Face fata cu brio la provocarile unui asemenea drum. Eu unul il consider un adevarat test de anduranta atat pentru interiorul ei dar si pentru motor si caroserie. Zi de zi cei mici o „calaresc”, mananca in ea, se joaca, s-au schimbat pampersi in mers in ea, se fac sandwich-uri, se vizioneaza filme….
Motorul de 1.9 diesel si 105 CP face fata si el rulotei de 750 de kg + ce mai are prin ea, haine, vesela, trusa medicala, trusa de scule, rezervor apa (gol in miscare), cortul rulotei, materialele Nicoletei pentru bentite, hrana din frigider si din dulapul cu alimente + portbagajul suplimentar de pe acoperis. Am incercat sa limitam investitiile in lucruri grele, exceptie fac bicicletele, dar pe care le consider necesare -in curand cu ele vom inlocui deplasarile pe distante mici cu masina. In compensare incerc acum sa fac un schimb, am sa trimit acasa tricicletele copiilor luate mai demult, ceva haine groase si …mai gasesc eu ceva, astfel incat sa ramanem in aceleasi kilograme. N-am avut momente in care sa fi simtit ca nu mai poate trage, singurul lucru care mi-a lipsit a fost garda la sol mai mare, dar masina nu are nici o vina, cand am cumparat-o a fost denumita „cea mai sportiva masina de familie” si ramane, cand nu are rulota in spate nu-mi este deloc rusine cu ea pe autostrada.
Dupa schimbul de ulei de la Iasi am controlat constat nivelul si dupa acesti 10000 am completat cu doar 400 ml, tinand cont de sarcina la care a fost supus zic ca e bine.
Consumul …de vis! Cum ne-am propus sa mergem mai mult pe la tara, am realizat ca si din acest punct suntem in castig. Pe drumuri de tara intalnesti tot timpul dealuri unde poti lasa masina sa curga „pe liber”, lucru greu de intalnit pe autostrada unde motorul trage tot timpul. La final de 10000 km, consumul cu rulota ramane undeva intre 7.6 – 7.9 l/100 iar cand nu avem pe doamna in spate 5.3 – 5.6 l/100. Motorina a fost mai ieftina pana sa ajungem in UK unde pretul a cam explodat fiind si in lire dar si din cauza ca au mai multe masini pe benzina.
Probleme majore – slava Domnului nu am avut, am facut o pana, am schimbat 2 cauciucuri, doua becuri la stopuri.
Stam bine si la capitolul aspect, dupa 7 ani, inca mai cucereste inimi. Am primit destule aprecieri pozitive legate de modelul asta de Seat.
Rulota – doamna, batranica cum o stiti, mai scartaie dar ne face in continuare sa ne simtim ca acasa in ea. Are, inca, un picior avariat pe care nu l-am reparat, stam pe cric cand e nevoie, panoul solar incarca de zor, caldura nu am mai facut de mult dar in schimb gatim ca acasa, am schimbat doar o butelie deocamdata. Am descoperit o fisura la sasiu, de la drumuri probabil, dar o vom remedia cat de curand. Interiorul ni se pare din ce in ce mai incapator, curios nu?
Ne-am invatat cu amandoua si masina si rulota au garda la sol mai mica si atunci incercam sa cautam drumurile adecvate. Uneori Maricica ne duce pe drumuri atat de stramte incat am fost nevoit de cateva ori sa intorc rulota la mana, am urcat pante abrupte cu ” a’ntaia „, am mers pe zapada, pe ploaie torentiala, pe ceva drum forestier mai cu fata umana, pe stanga, pe dreapta si suntem inca bine.
Astept sa ajung in Spania, la un prieten, tot scenograf, sa incerc sa adaptez suportul de biciclete de la masina, pentru rulota in spate. Ma gandesc ca astfel echilibrez mai bine ansamblul. In momentul de fata greutatea apasa tot pe carlig si masina e cam lasata de spate. In Olanda am avut din cauza asta ceva probleme cu galmele „antiviteza” care erau destul de proeminente.
Despre campat… in curand pot sa ma inscriu la un concurs cu specific, timpii scosi pentru montat tabara devin din ce in ce mai scurti. Am cautat si am gasit si alternative ieftine de campare, ba chiar gratuite. Inca mai gasesti oameni deschisi care te lasa sa stai la ei pe teren, la ei in parcare. Cum noi avem tot ce ne trebuie in rulota, sunt usor de convins ca nu au batai de cap daca ne lasa sa intram in ograda lor.
Cum ma simt in trafic? Cu rulota ma misc mai incet dar mai relaxat, lumea intelege repede de ce pornesc mai incet de la semafor, nu ma claxoneaza, ma lasa sa trec, imi acorda spatiul necesar de manevra, am timp sa mai vad si eu peisajul. In toti acesti km am fost claxonat doar de vreo 3 ori si toate trei in Olanda…in Haga. Am luat o singura amenda, in Slovacia, intrr-un orasel, am depasit cu 11km viteza legala, am accelerat prea repede inainte de iesirea din localitate….din cauza ca ma saturasem de gaurile din asfalt.
Cam atat, daca mai vrea cineva amanunte sau mai aveti intrebari mai tehnice am sa incerc sa va raspund.
Bogdan 5.07.2013
Bachy – Franta
Distribuie:
Timp citire:4 min
Page 1 of 212»

Articole recente

Părăsim incinta!

21 martie 2021

2021

11 ianuarie 2021

Blue

6 septembrie 2020

Ziua 13. Greva

27 martie 2020

Arhive

  • martie 2021
  • ianuarie 2021
  • septembrie 2020
  • martie 2020
  • ianuarie 2020
  • septembrie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • iunie 2017
  • februarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • aprilie 2016
  • septembrie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • noiembrie 2012
  • februarie 2012

Prieteni

Facebook

https://www.facebook.com/viatapeindelete/

Urmareste-ne

Instagram

Cauta

viatapeindelete.com © 2018 Toate drepturile rezervate
Scroll Up