Il chema Dali era golden retriever si avea 9 ani, nu era asa batran, era batranel, dar ii placea marea si apa in general. Din pacate a plecat in raiul cateilor toamna trecuta si nu am apucat sa-l luam in calatoria noastra, sa-i aratam lumea…sa retraim momente din tineretea lui cand era singurul nostru copil si mergea peste tot cu noi in vacanta.
Gandul la povestea asta a inceput cand, la moartea lui ca sa le usuram durerea copiilor le-am spus ca Dali va fi alaturi de noi si de fiecare data cand ne vom gandi la el, va apare cumva…
Si cum, la fel ca in „Povestea lui PI” cand povestea vine din suflet, nu conteaza sub ce forma o prezinti, aventura lui Dali alaturi de noi a inceput, miraculos as spune, fara teama de a exagera, in Austria.
Eram cu Lilu la biserica fortificata din Melk, doar noi doi, inauntru, aprinzand cate o lumanare si punandu-ne o dorinta spre implinire. Lilu m-a intrebat daca vreau sa stiu dorinta lui. I-am raspuns ca doar daca vrea sa-mi spuna…si mi-a spus, ca vrea sa vina Dali, sa-l mai vada. Am inghiti in sec, mi-am abtinut o lacrima si am purces spre iesire.
Nodul din gat care l-am inghitit cu greu la auzirea dorintei s-a intors si a ramas in gat cand, iesind, in fata, pe o banca statea un domn batran cu un golden retriever superb, putin mai tanar decat Dali al nostru.
Lilu a sarit in sus spunand ca dorinta lui s-a implinit!
Pornind cu aceasta intamplare, nu a fost tara, oras in care sa nu intalnim macar un catel ca Dali, mai alb, mai roscat, mai auriu, dar golden retriever.
A remarcat si Tesa si tot timpul fata i se lumina razand si spunand „Vezi mami, Dali e peste tot cu noi in vacanta, ai avut dreptate…daca ne gandim la el”
Ne aducem aminte mai tot timpul de el, gasim mereu locuri care i-ar fi placut, sa le adulmece, sa le strabata alergand, balti, lacuri si acum marea cu o plaja imensa care sigur ar fi fost „raiul pe pamant” pentru el.
In momentul in care am vazut locul asta am simtit ca este peisajul perfect pentru batranul meu prieten. M-am hotarat sa-i dedic un film.
Bogdan 20.06.2013
