Filip este un baiat de 17 ani, al 3lea dintre cei 4 copii ai gazdelor noastre din Cehia. L-am cunoscut pe el si pe sora lui mai mica de 14 ani, Ema. De gazde v-a mai zis Bogdan cate ceva, dar eu vreau sa va vorbesc acum ca mama de 2 baieti.

Filip este ceea ce imi doresc eu sa devina baietii mei. Si ca sa ma intelegeti va spun doar cateva lucruri pe care le-am vazut cat am stat noi. Este inalt si are parul lung, o ajuta pe mama lui la bucatarie (el facea cumparaturi si spala vasele), canta la pian si acordeon, are rabdare cu cei mici (ai mei i-au facut cateva glumite), vorbeste foarte bine engleza si este politicos, are deja locul asigurat la universitate datorita talentului si muncii depuse, joaca tenis si de curand am aflat ca are si o prietena foarte frumoasa (cel putin asa sperau parintii ;)). Ah si e si modest! Eu il laudam ca e talentat si el imi spunea ca visul lui este sa cante pe strazi la Paris! Va asigur ca vom mai auzi de el!

Si pentru ca pe ultima suta de metri a reusit sa ne cante la acordeon, vrem sa vi-l aratam si voua. Ne pare rau de calitatea filmarii dar aparatul nostru era deja dupa cascadoria cu masina, iar laptop sa-l editam nu avem :)).

Ah si sa stiti ca noi ne-am angajat sa-i facem fan-club in Romania, asa ca asteptam inscrieri.

Nicoleta.

Am ajuns si la 4000 de km, parasim maine si cea de a patra tara, intram in Germania. Incep sa-mi conturez o imagine despre „tara” la noi si „tara” pe la cei pe la care am trecut pana acum.

Slovacia si Cehia seamana oarecum, doar ca Cehia mi s-a parut sora mai bogata si mai ingrijita. Noi am intalnit oameni frumosi si interesanti in ambele.

Austria…am scris deja despre ea, mult mai ordonata, nu e o ordine artificiala care sa-i paleasca din frumusetea data de natura ci este o punere in valoarea a acestei frumuseti.

Numitorul lor comun de pana acum…oamenii de la tara si nu numai, de la ei, sunt mai veseli si se bucura mai mult de viata. Se vede dupa modul in care-si aranjeaza gradina, nu ma refer la cea care le ofera hrana ci la cea pentru suflet, gradinita cu flori, cu tot felul de ornamente, pietre, denivelari, alei. Cat de mic ar fi acest spatiu, nu conteaza, el exista si este aranjat. Dovada ca sunt preocupati si de partea frumoasa nu numai de grija zilei de maine.

Nu e cazul doar caselor mai instarite, ca in Austria sunt destule, ci si la cele mai sarace. Am intalnit oameni lucrand la gradinita de flori, la peisagistica curtii lor din fata. Au si gaini, oi, capre, vaci pe pasune, in curte, dar nu le lipseste si partea frumoasa a gospodariei.

Oameni zambesc pe strada, merg pe bicicleta, de la mic la mare, de la sarac la bogat, fac miscare, o gramada de batranei cu bete de trekking pe drumuri de munte, se bucura de viata. Frumos!

Am traversat multe zone impadurite, se taie mult si la ei, dar nu am vazut zona taiata care sa nu fie plina de puieti mai mari sau mai mici, semn ca-i intereseaza ce vine dupa ei.

Linistea este o alta latura comuna, este si la noi, aici semanam, cu toate ca uneori iti tiuie urechile de atata liniste.

Sunt mai organizati, asta ne lipseste noua. Optimizeaza efortul. La inceput credeam ca sunt boieri ca inchid magazinele intre 13.00 si 16.00 dar nu este adevarat, optimizeaza. Mai bine educi clientii sa vina toti odata decat sa consumi curent si alte chestii asteptand toata ziua poate, poate vine cineva.

Alt exemplu, care mi s-a parut extraordinar. In Freistadth exista o bere locala, Freistadther la care aproape tot orasul este actionar! Cum? Pai foarte simplu, cine cumpara o casa, un apartament sau un teren primeste actiuni la fabrica locala de bere. Tare nu?! Vanzarile nu scad iar toata lumea este multumita mai ales ca-i stim bautori de bere.

In Slovacia lumea se retrage la tara, dornica ca si noi de viata pe indelete, realizand ca se poate trai si fara multe batai de cap. In Cehia am avut parte de multe contacte in viata artistica si culturala locala, nu toti artisti de renume dar unii cu mare potential iar ceilalti din zona hand made, aproape de sufletul nostru.

Eu unul ma declar multumit pana acum. Mi-am dat seama ca barierele de orice fel exista doar in mintile noastre, ca oamenii sunt dornici sa se cunoasca, ca sunt deschisi la schimburi, fiecare padure are uscaciunile ei dar viata pe indelete exista peste tot, functioneaza si e tare sanatoasa. Nu mai vorbesc de incarcatura sufleteasca si creativa pe care ti-o da un peisaj care include un apus, o apa, un castel fie el chiar si ruina, pasarele destrabalandu-se intr-un ultim concert inainte de lasarea serii. Simti ca orice este posibil, ca esti facut sa te bucuri de toate astea, ca trebuie sa te bucuri de ele, altfel nu ar mai avea rost pe pamant.

Bogdan 05.05.2013