Viata pe indelete - adevaratele valori si traditii nu au incetat sa existe
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Acasa
Despre noi
    Inceput
    Continuare
Album foto
Pentru copii
Travel
Contact
Magazin
  • Acasa
  • Despre noi
    • Inceput
    • Continuare
  • Album foto
  • Pentru copii
  • Travel
  • Contact
  • Magazin
Blog

Despre romanii de dincolo

31 mai 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu

De cand am facut public proiectul nostru am primit diverse reactii. Printre ele, multi oameni, incantati de ceea ce facem, ne scriu ca vor sa ne primeasca in casa lor sau macar sa ne vedem la o cafea. Si pentru ca nu am apucat sa va povestesc despre ei, astazi o sa va scriu cate ceva despre romanii intalniti in afara tarii.

In Ungaria, la camping Zugligeti Niche, am intalnit-o pe doamna Martha, despre care v-a povestit si Bogdan. Doamna Martha este o doamna distinsa, frumoasa si prietenoasa. A fost incantata de proiectul nostru si de aceea ne-a ajutat si ne-a dat reduceri serioase la cazare si o sacosa cu mancare la plecare. Aici fac o paranteza si va recomand sincer, celor care vor sa viziteze Budapesta cu rulota sau cortul, sa mergeti sa stati aici. Este singurul camping in care am primit, o cafea, ciocolata de bun venit si mic dejun inclus in pret, plus avantajul ca gasiti vorbitori de limba romana. De acolo se ajunge usor in centru si zona este minunata. Ce mi-a placut la aceasta doamna este ca nu a fost incantata doar de fatada de proiectul nostru ci chiar ne-a mai scris de cateva ori, intrebandu-ne cum suntem, ce fac cei mici si ca ii e dor de noi!

In Austria am primit un mesaj de la o tiza, Nicoleta cu 3 copii. Ne-a scris ca i-ar placea sa ne vedem. I-am scris cand am ajuns la Viena si ne-am vazut intr-un parc. O familie frumoasa, cu 3 nazdravani de baieti (mult mai cuminti decat ai mei ;)), ne astepta sa ne cunoasca, sa ne faca cinste cu o inghetata si sa impartim impresii. Am petrecut cateva ore impreuna si am vorbit de parenting, Austria, copii si am avut senzatia ca ne stim de multa vreme..Mi-a placut mult de ei si sper sa ii revedem.

In Cehia eram intr-un camping uitat de lume, aproape de Karlovy Vary, si incercam sa impingem rulota sa o asezam cum trebuie. De la o casuta de lemn, apar 2 barbati care ne intreaba in romana daca avem nevoie de ajutor… Nu ne asteptam la asa ceva! Dupa ce ne-au ajutat, l-au invitat pe Bogdan la o bere. Le-am zis ca mergem sa mancam, asa ca ne-au dat indicatii unde gasim mancare. Pe seara a mers la ei in casuta. A aflat multe povesti si detalii despre viata lor si a fost mirat ca erau mai tineri decat el, desi noi credeam altceva..I-au dat chiar si o pereche de manusi cadou lui Bogdan.  O experienta interesanta, de altfel.

In Germania am ajuns langa Frankfurt si scrisesem si pe facebook ca nu imi place campingul in care stam (scump si conditii neprietenoase). Ne-a scris insa Stefan ca vrea sa ne viziteze deoarece locuieste in apropiere.  A venit cu 2 sacose de mancare si bere si cu cele 2 fetite minunate sa ne viziteze. Auzise ca avem probleme cu netul si ne-a adus chiar si un modem cu cartela incarcata pentru internet. Nu a functionat la noi, dar gestul a ramas. A doua zi a adus-o si pe sotia lui si s-a oferit sa mearga impreuna cu Bogdan la service pentru laptop (ala stricatul..). Am petrecut ceva ore impreuna la un gratar romanesc si ne-am despartit prieteni! Ma uitam ca desi sunt de foarte mult timp in Germania (Stefan de mai bine de 20 de ani) in continuare nu se regasesc complet in sistemul de acolo..Sincer, ii inteleg! 😉

Tot in Germania mai primisem un mesaj de la Ivona, care ne invita la ea acasa, pentru ca ii e drag de noi si pentru ca si ea calatoreste mult si stie cata nevoie ai sa iti deschida cineva bratele ca sa te primeasca la el. Dupa niste schimbari de program, am reusit sa ajungem la ea! Am gasit o fata frumoasa, vesela si primitoare cu un sot american, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa din prima clipa. Nu au fost doar clipe placute, din cauza gleznei mele scrantite si a faptului ca ea nu s-a simtit minunat (asteapta o minune in curand), dar momentele petrecute impreuna imi aduceau aminte de momentele petrecute cu prietenele mele..Cert este ca bebe s-a indragostit pentru prima oara, nu a scapat-o din ochi si intotdeuna o intampina cu un zambet laaaarg! 🙂

M-am bucurat sa imi revad si prietene vechi, din copilarie, scoala generala si liceu, fete dragi ajunse prin Germania si Olanda, care ne-au primit cu bratele deschise si curiozitate! Pe Laura nu o vazusem decat acum 2 ani odata, dupa o pauza din liceu, dar cand i-am scris sa ne vedem la o cafea ca suntem in oras cu ea, ea ne-a invitat la ea in casa, la masa alaturi de minunea ei de fetita. I-am umplut casa si am incantat-o, dar si speriat-o uneori cu atata harmalaie! Copiii au fost fericiti sa gaseasca iar  o casa pliiina de jucarii, iar cea mica a fost bucuroasa sa vada atatia copii. 🙂

Pe Zoe am anuntat-o ca suntem in zona si in 2 ore eram la ea la masa. Nu se astepta sa ajungem asa repede, dar a lasat tot si ne-a primit cu tot ce a putut ea mai bun! E una din prietenele din liceu si astea sunt cele mai durabile prietenii! Eu o iubesc si sper ca stie! Lilu a fost incantat aici pentru ca Zoe are o minune de baiat cu 2 ani jumate mai mare si casa era plina de jucarii pentru baieti! S-au jucat chiar foarte frumos si ma uitam cat de incantat e Lilu ca este bagat in seama de un baiat mai mare! Mi-a fost drag sa o vad pe prietena mea la ea acasa, in familia ei frumoasa si sa o vad ca e fericita.

 

Am si ratat alte doua intalniri cu prietenele mele de suflet, dar probabil asa e in viata mai si pierzi, nu numai castigi! Sper sa recuperam altadata!

Ceea ce am remarcat la toti romanii intalniti pe drum este darnicia, faptul ca toti ne-au oferit cate ceva sau au simtit sa faca un gest frumos, nu gasesti asta peste tot. Eu le multumesc din inima pentru toate gesturile frumoase si sper sa pastram legatura cu majoritatea. Si daca auziti ca venim spre voi si vreti sa ne ajutati, sprijiniti sau doar cunoaste la o inghetata in parc, noi suntem fericiti sa cunoastem cat mai multa lume si suntem oricand dornici de o masa sau o baie calda.

 

 

Distribuie:
Timp citire:5 min
album foto

Tondorf

28 mai 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu









Distribuie:
Timp citire:1 min
album foto

Legoland

scris de Bogdan Niciun comentariu






















Distribuie:
Timp citire:1 min
Blog

O saptamana la castelul Tondorf

26 mai 2013 scris de Bogdan Niciun comentariu
Cronologia bat-o vina, o sa tin cont de ea cand ne intoarcem si ma apuc poate de o carte. Acum insa vreau sa fiti aproape de noi, in ciuda pauzelor cauzate de lipsa internetului, astfel incat incerc o impletitura de povesti sper eu reusita.
Cum am ajuns la Schloss Tondorf? La recomandarea unei cunostinte de-a Nicoletei. Suna interesant dar nu stiam foarte exact la ce sa ne asteptam.
Am plecat din Frankfurt cu un gust usor amarui dar indulcit totusi de intalnirea cu o familie minunata de romani, care ne-au scris pe blog ca vor sa ne cunoasca si ne-am cunoscut vreo 3 zile in sir, semn ca ne-am placut.
Drumul spre Tondorf, special delivery de la Maricica, e unul deluros cu mici satuce si portiuni de drum inguste, in care trebuie sa te opresti uneori ca sa treaca cealalta masina, dar in rest minunat. Nu as mai da niciodata bani unei agentii de turism care-mi promite o vacanta de vis in cine stie ce paradis. Il gasesti in drumurile de tara de pretutindeni, in detalii de case, de gradini, in compozitii simple cu oameni, animale si multa natura.
Tondorf este un satuc mic situat intr-o vale intinsa intre doua dealuri nu prea inalte, aspect ce pune mai bine astfel in valoare, micul castel ce-i poarta numele.
Am intrat pe poarta lui usor timizi pentru ca stiam ca e proprietatea unei comunitati ecologice care incearca sa-si traiasca viata dupa cateva reguli simple.
Castelul, cu aer de poveste, e o imagine aparte, inconjurat de verdeata, pastrand la exterior patina vremii reuseste din primele clipe sa-ti impuna respect, dar nu unul militaresc ci unul de bunic bucuros ca-i treci pragul.
In prima seara, inainte de cina a avut loc turul proprietatii cu toti cei care urmau sa-si petreaca o saptamana in curtea lui. In acelasi timp, ne angajasem sa-i ajutam pe cei din comunitate la diversele proiecte in care erau implicati. Renovarea unui hol din castel, reamenjarea unor mici lacuri artificiale din curte, finalizarea sistemului de drenaj pentru apa menajera, adapostul pentru animale si nu in ultimul rand pregatirea mesei in fiecare zi.
Revenind la comunitate, 30 de adulti si 30 de copii care au decis sa cumpere impreuna acest mic castel  si ceva teren in jurul lui, adica vreo 25 ha.
Unii stau aici de vreo 7 ani, altii abia au venit in probe. Au ales sa-si faca propriile reguli, sa-si traiasca viata departe de civilizatia dezlantuita. Au inceput, incet incet sa-si cladeasca lumea in care vor sa traiasca, fara nebunie, fara politica, fara fast food, fara alergatura dupa bani ci alaturi de natura si tot ce le poate oferi ea. Nu s-au rupt de lume ci doar s-au retras. Unii mai lucreaza in afara comunitatii, altii pe internet iar ceilalti administreaza resursele naturale proprii, stupi de albine, gradina de legume si zarzavaturi, livada de meri, cateva oi, gaini si capre.
Sunt oameni cat se poate de sanatosi la minte, dar care au vrut altceva si au avut curajul s-o faca. Sunt multi ca ei, culmea sau poate nu…intr-o tara ca Germania in care „rigoare”e cuvantul de ordine, tot mai multi oameni vor sa iasa din sistem si sa se retraga la tara.
Ne-am facut programul pe toata saptamana, eu impreuna cu Lilu ne-am inscris in echipa care urma sa reamenajeze micile lacuri si in cea care urma sa faca o mica curatenie de primavara in latura estica a proprietatii spre padure. Am fost norocosi pentru-ca am apucat pana la plecare sa vedem si finalitatea muncii noastre, apa in lac iar toate crengile si frunzele stranse, intr-un urias foc de tabara asortat intr-o seara cu doua chitari maiastre.
Sa va mai spun de copii ca nu au stat locului o clipa? Va spun, nu au stat. Au umblat, au cercetat, au descoperit, s-au catarat in locuri in care nu o mai facusera pana atunci, au stat in picioarele goale toata ziua, s-au umplut de namol ” la munca”, precum pensionarii la Eforie. Au hranit oile, au jucat fotbal cu cei mari, au tras cu arcul.
Indelete, e categoric cuvantul care defineste saptamana petrecuta aici.
Nu am reusit sa-i intalnesc pe toti membrii comunitatii dar cu cei care am vorbit am simtit ca rezonez cumva. Mi-au povestit ca iarna e greu, ca totusi locuitorii din sat nu-i privesc cu ochi prea buni, ca primarul le mai pune bete in roate dar totusi merg inainte, oricat de greu ar fi pentru ca in rest, aici, in castelul lor se simt mult mai liberi si mai impliniti.
Copii mergeau la scoala din sat, multi erau in echipa de fotbal a scolii.
Calmul parintilor m-a fascinat, se regasea intr-u totul si in copii, nu i-am vazut batinadu-se, tipand.
L-am cunoscut pe Thomas, cel care a pus bazele comunitatii, un arhitect de profesie cu vreo 5 ani mai mare ca mine si cu care pot spune ca m-am imprietenit. Am lucrat impreuna la ponton si lac, timp in care am reusit sa ne cunoastem mai bine. La prima vedere pare un fan plaja Vama veche, dar nu este, are cele doua camere care-i revin, burdusite cu carti, 3 copii, o gramada de proiecte eco friendly si mult timp pentru familie. De cand l-am cunoscut am avut impresia ca ne stiam de mai demult, probabil chestie de energii.
Mi-a povestit cum a gasit locul, in cautarea unui loc de munca in Veymer, un oras important aflat la 20 km de Tondorf, a zarit din tren turnul castelului. A coborat, a intrebat de castel, a aflat ca-i inchis de vreo 10 ani. A sarit gardul si, in timp ce vizita interioarele parasite a inceput sa construiasca in minte un drum spre realizarea unui vis, o viata cum isi doreste. A reusit sa stranga suficienti prieteni cu care sa cumpere proprietatea, la pretul unei case din „minunatul” cartier Pipera, poate chiar mai ieftin.
In semn de prietenie m-a invitat, impreuna cu Lilu la un moment tata-fiu, o lectie de tras cu arcul in padure. Cum Tesa e nedespartita de Lilu de cand am plecat din tara, ne-a insotit si ea.
Calm, rabdator in explicarea tehnicii de manuire a arcului, aer curat de padure proaspat udata de ploaie, triluri de pasari de tot felul, mini concurs de tras la tinta. Eu unul m-am simtit ca intr-o poveste draga lui Lilu in care actiunea se petrece in padurea Sherwood, iar Lilu a fost mai incantat ca niciodata.
Mancarea a fost exclusiv vegetariana, lucru care nu mi-a displacut cum ma asteptam si nici nu am simtit nevoia de carne. Aveau foarte multe variante de salate, supe incat o cura de 6 zile fara carne a venit foarte bine, iar copii nici nu s-au prins ca nu au mancat carne.
Am plecat bucurosi ca i-am intalnit, dornici sa-i revedem dar tristi ca a fost doar o saptamana. Cu siguranta au reusit sa-si creeze oaza de liniste si multumire, pentru ca am plecat si noi cu putin din ea in suflet, in minte, alaturi de dorinta de realiza ceva asemanator, poate la intoarcerea in tara.
Distribuie:
Timp citire:5 min
Page 1 of 3123»

Articole recente

Părăsim incinta!

21 martie 2021

2021

11 ianuarie 2021

Blue

6 septembrie 2020

Ziua 13. Greva

27 martie 2020

Arhive

  • martie 2021
  • ianuarie 2021
  • septembrie 2020
  • martie 2020
  • ianuarie 2020
  • septembrie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • iunie 2017
  • februarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • aprilie 2016
  • septembrie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • noiembrie 2012
  • februarie 2012

Prieteni

Facebook

https://www.facebook.com/viatapeindelete/

Urmareste-ne

Instagram

Cauta

viatapeindelete.com © 2018 Toate drepturile rezervate
Scroll Up