Tot ninge, dar cu fulgi mici si rari ca de puf. Am in plan sa mai finisez camera copiilor si ma trezesc ca fac cate ceva prin toata casa, as lua o pauza de cafea dar e cu ratie, merge si un ceai, doar sa ma opresc sa-mi ordonez gandurile.
Gata, ma apuc de patul lor etajat, ii dau foc… 🙂 adica il ard atent cu lampa mica de gaz si apoi, maine ulei de in. Urmeaza grinzile tavanului si apoi finalizat dulapul de sub scara. E suficient pentru o zi, mai ales ca mai trebuie sa ies si la catei si la panouri…
Lilu e la ore/ora si apoi la bucatarie, si-a luat in serios jobul de chef si mi-a interzis accesul in bucatarie, gateste iar pranzul.
Bun dom’le bun, sunt privilegiat si azi, am mai castigat timp de facut prin casa treaba 🙂 am ars tot patul si grinzile, ies sa ma aerisesc, s-a oprin ninsoarea ba chiar norii lasa loc putin cerului albastru sa ne faca pofta de o zi de primavara.
Pana si Mitza, motanul transexual, scoate nasul afara sa vada ce anotimp mai este. Ma uit la poza asta si ma bufneste rasul …cu gandul la un vecin care mi-a spus acum doi ani cand ridicasem deja casa si a vazut-o, nestiind ca e mare parte din materiale reciclate…”vecine te ajut si fara bani azi ca ma uit la casa mata si ce sa zic…aveai mai mult, faceai si mata mai mult, rau nu arata, dar nu e pe gustul meu.
Ziua de munca se termina ca de obicei la ora 18.00, e randul meu sa gatesc si ma gandesc, ca sa nu concurez maestrul sa ma limitez la …cartofi prajiti, propunere evident acceptata, alaturi de carnaciori de casa…care dupa dezghetare se dovedesc a fi caltabosi asa ca fara carnaciori…
Filmul de seara schimba serios macazul – Troia, 2004. Wolfgang Petersen.
Pe maine.
Bogdan. In padure. 24.03.2020. #Totulvafibine
