This is Deutschland!

E drept, este, dar ma gandesc eu asa ca proaspat european, ca ar trebui sa stie si ei ceva limbi straine, macar in locurile cu turisti straini, ca de exemplu – camping.

Nu-i bai, nu ne-am suparat, nici cand dupa anuntarea nationalitatii romane, receptionera de la camping a trecut pe formularul de check-in, la tara – URUGUAY – am ras, ne-am distrat pe seama ei. A dat doar dovada crasa de indiferenta si de slabe cunostinte de geografie. Ghinionul ei zic! Poate si-ar fi dorit sa viziteze Romania dar stiind ca este asa de departe, pe langa Uruguay poate, n-o s-o faca niciodata. Ghinionul tot al ei…zic!

In rest, Germania foarte frumoasa pe la tara ba mai mult chiar, destul de indelete, oarecum mai pe indelete decat pe la noi. Poate datorita lipsei grijilor legate de animale si alte oratanii din ograda, oamenii de la tara au timp mai mult de partea frumoasa a gradinii, a casei. Au mai mare grija de cum arata spatiul in care locuiesc si terenul pe care li se odihneste casa.

„Tara” in Germania, arata mai peste tot a statiune, nu a localitate mica sau sat mai degraba. Oamenii sunt mult, dar mult mai draguti decat cei de la oras si stiu chiar si limbi straine, engleza in cazul nostru. Fac o paranteza, menita a da valoare frazei. Eram cu Nico si prichindeii intr-o mica escapada langa Tondorf, intr-un satuc (a se citi mica statiune) la festivalul florilor. In timp ce debarcam numeroasa familie din incapatoarea noastra masina, o doamna batrana dar cocheta, in jur de 70 de primaveri, ii spune Nicoletei ceva in germana. Doamna mea se scuza in engleza pentru nestiinta de moment, dar batrana cu pricina, revine cu replica in cea mai frumoasa engleza cu accent de Oxford spunandu-i Nicoletei sa o tina aproape pe Tesa ca o fura cineva la cat de frumoasa este. Pam – Pam! Concluzia este ca viata pe indelete este benefica intelectului si intelegerii intre oamenii de diferite nationalitati!

Am mers odata pe autostrada, stiu am spus ca n-o facem dar mai sunt si exceptii. Urmand aceasta abordare, nu vezi nimic din tara respectiva, nu poti sa-ti faci nici o parere, sau iti faci, dar una eronata. Este foarte plictisitor si in cazul nostru consumul de combustibil a fost mai mare decat pe drumurile de tara, nationale adica. Ca veni vorba de drumuri de tara, ne-ar prinde bine si noua cateva, pe post de autostrada.:)

Incerc sa ating mai multe aspecte cand povestesc, sper sa reusesc. As vrea ca fiecare dintre cititori sa gaseasca cate un raspuns macar la o intrebare virtuala catre noi.

Despre masina si rulota. Masina a facut fata in orice situatie, inclusiv la o abordare total „de tara” a Maricicai noastre cand am fost nevoiti sa atacam o panta de vreo 50 de grade, in incercarea de a pastra caracterul rural al setarilor GPS-esti. Pe autostrada, masina tinde destul de lejer spre o viteza superioara dar ne-am propus sa fim prieteni cu „organele” mai ales ca ni s-a spus ca politistul neamt nu e prea frate cu romanul.

Rulota, e bine, oldest but goldest, ne-a picat un picior, cel din stanga fata, il suplinim cu unul din cricurile pe care le avem la noi. Undeva, in Olanda sau poate unde o sa poposim mai multe zile, incerc sa-l schimb, e complicat totusi. La ploi torentiale in mers, ne intra putina apa pe la geamul din mijloc dar nimic spectaculos si doar in mod exceptional. In rest, minunat, curatenie in 10 minute si reamenajare dormitor/canapele, alte 5 minute. N-ai sa vezi asa ceva acasa!

Copii s-au setat, inclusiv Bebe a intrat in programul de drum. „Libertate” cam este cuvantul de ordine, uneori greu de strunit, dar in cele mai multe cazuri creativa si productiva. Dupa ce Lilu, in urma unui schimb de replici cu mine, mi-a concluzionat – „Sunt mic, vreau si eu sa aflu singur lucruri, din ce e facut asta, cealalta, sa descopar singur…” am concluzionat si eu sa-mi schimb, pentru inceput sa incerc sa-mi schimb abordarea cu una mai pasiva si de observator. Sa incerc sa intervin doar in situatiile periculoase. Mai mult cred ca o sa scrie Nico despre ei.

Am povestit de Legoland, am scris si urmeaza sa public si despre castelul si experienta din Tondorf. La final, Germania, acum inainte de a o parasi, dupa aproape 3 saptamani de ploaie, nori si frig „usor” de primavara, ma gandesc sa o mai vizitam, dar categoric in plina vara si bineinteles pe la tara.

Bogdan 25.05.2013 – langa Koln

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in