Povesti de la munte

 

Tot vreau de ceva vreme sa mai scriu si iata ca sarbatorile imi ofera acest prilej. Am doua mici povestioare haioase pe care trebuie sa vi le impartasesc.

Prima poveste e legata de o vizita la primarie. Da, m-am dus in vizita la primar cu gandul sa-l cuceresc cu planurile mele de proiecte culturale in Rasnov. Am apelat la doamna invatatoare si apoi la doamna directoare a scolii unde merge Lilu,  cunoascatoare a fenomenului Viata pe indelete de dinainte de a-i povesti noi (tare nu?!)

Doamna directoare suna la primar intr-o zi de vineri dupa ce-l iau pe Lilu de la scoala, sa fie ora 12.05, plecam spre casa, ajungem pe la 12.08 si nu apuc bine sa ma descalt si hop suna telefonul, cine credeti…doamna directoare, a vorbit cu primarul, vrea sa ma cunoasca si sa stabilim o intalnire! Frumos, rapid si, zic eu, eficient. Ramane pe urmatoarea saptamana, ca si eu sunt plecat la filmari si domnul primar are un oras de pastorit.

Trece saptamana, vine ziua de vineri, si …suna doamna directoare sa mergem la primar, numai ca se potriveste cu prima zi de targ a Nicoletei la Brasov. Moment de challenge maxim …o zi intreaga cu toti trei, plimbare cu Zmeia si intalnire cu primarul. Pai sa-i dam bataie zic. Doamna directoare se ofera sa stea cu cei mici, refuz politicos spunand ca-mi doresc sa participe la discutie ca sa gasim o modalitate de colaborare si cu scoala in ceva proiecte culturale.

Ne intalnim la 16.50 in fata primariei, ma inarmez cu un dvd portabil in masina cu un film de vreo ora, zic ca e destul pentru prima intalnire cu primarul si apoi le urez celor mici vizionare placuta nu inainte de a le spune ca, daca e vreo problema, sa intre la gardian si sa ma caute. Anunt si gardianul.

Intalnirea decurge cu succes, dar asta e alta poveste, iesim si pe hol la intrare ma intalnesc cu gardianul care zambeste, il intreb in gluma “Probleme de raportat? Iar el imi raspunde tot zambind…”da, la un moment dat, unul mic cu nasul belit a incercat sa iasa din masina strigand ceva…ca s-a terminat bateria si vrea la tati, dar l-am poftit inapoi si s-a uitat cam urat…in rest nimic”

Ala mic si cu nasul”belit” e Lilu care a cazut incercand sa se uite pe geamul clasei daca e singurul care a intarziat la prima ora..

Deci oameni buni, hai ca e bine cu trei copii, solutii exista 🙂

Povestea doi este despre Zmeia, care are deja program de plimbare la teren, ca in rest sta intr-un tarc destul de mic.

Numai ca deunazi observ in dansa ca zace un pic de spirit de haiducie si de lucru la stana, ceva genetic probabil… pe care nu l-am vazut pana acum.

Eram la plimbarea cu pricina din ziua 2 de targ, mai precis sambata la ora 10, echipat de zapada si picnic de iarna. Am luat ceva ziare, cartoane, crengi uscate, paine, cartofi si niste apa + 3 copii, cu gandul sa facem un foc si sa mai alerge zanateca noastra.

Ajungem la teren cand …ce sa vezi, o turma de oi, scormonea zapada in cautarea ierbii, copii suparati ma intreaba ce facem, eu…necunoscator in ale oieritului, ma uit dupa cioban sau caini macar, nici urma…

Ce sa facem, doar nu ne-om intoarce acasa, opresc, deschid usa dupa ce ma asigur ca nu sunt si caini printre atatea oi si o las pe domnita Zmeia sa coboare prima, apoi ma apuc de copii…

Nu trec 30 de secunde, fara exagerare, si toata turma e la mijlocul dealului, condusa de domnita, stau bietele oi mirate si se uita in grup (normal) la noi, ca la extraterestri, noi nu ne putem opri din ras.

Iar cum Zmeia nu pare sa se multumeasca cu jumatati de masura, le mai ia la o tura si le duce pana-n varful dealului…apoi revine multumita. Sunt surprins, ce sa zic.

Ne apucam de foc, munca de echipa, lemne, sapam vatra, facem betisoare pentru frigarui, chestii de baieti, nu vreau sa plictisesc ca poate mai citesc si fete si cu coada ochiului vad pe buza dealui, venind din vale un cioban, uitandu-se dupa ceva…ma fac ca “ninge” ca e destul de frig afara si pleaca si omul in sus pe drum.

 

 

Am mancat, ne-am distrat, a mai trecut o zi in patru, ca Nico tot la treaba e.

Cam asta e viata noastra pe la munte, in rest suntem bine sanatosi.

Bogdan. Rasnov.21.12.2014

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in