La margine de continent

Iaca s-au facut si 8000 de km, aproape. Am trecut deja prin 7 tari, Franta nu se pune la socoteala, inca, doar o tranzitam astazi ca sa ne imbarcam maine pe feriboat, aici in Calais.

Am primit vestea mai mult decat minunata, daca exista asa ceva, ca laptopul s-a reparat si acum, Radu, fata de care nu am decat cuvinte de lauda pentru ajutorul si sprijinul acordat, cauta un mod de a-l trimite. Aha, uitam, mi-a facut rost si de un obiectiv pentru aparat, cazut si el, nu la datorie, dar totusi in timpul programului. Sper ca in maxim 10 zile sa reincep postarea filmelor si mai am cateva surprize pentru voi. Va spun mai tarziu.

8000 spuneam, cu bune si cu mai putin bune, ca rele nu au fost, slava Domnului. Am vazut, am simtit si am trait cate putin din culturile prin care am trecut.

Se cade o concluzie acum la margine de continent si aceea ar fi ca dorinta pentru o „viata pe indelete” inca mai exista. „Libertate” este ingredientul care lipseste societatii civilizate care se bate cu pumnul in piept ca este libera, dar in rest le are pe toate cele pe care noi, romanii nu le avem.

Interesant este ca am intalnit si ne-am imprietenit cu oameni din fiecare tara si toti, fara ezitare se plang de lipsa din ce in ce mai acuta a acestei libertati. Reguli peste reglementari, peste legi, peste reglementari iar…mult prea mult, zic chiar ei exponentii societatii civilizate, dornice de o viata linistita si comoda dar subjugata de privarea din ce in ce mai mult de libertati in numele convietuirii  in societatea moderna urbana.

Poate suna ciudat, sau controversat, dar chiar este. Trecand din tara in tara am avut prilejul sa observam, pe indelete, diferentele in comportament, in societate, in urbanism, in trafic, in oameni.

Slovacii sunt aproape ca noi, multi din ei sunt posaci, incruntati pe strada, prost organizati, neatenti la urbanism si spatiu verde, manati de diverse dorinte in vest, cehii sunt mai relaxati, mai increzatori, au si de ce – Praga e de departe una din cele mai frumoase capitale europene si nu numai. Ei sunt, prin unele zone rurale comparabili cu austriecii, alteori cu fratii slovaci. Acestia din urma sunt mai putin prietenosi decat cehii care sunt mai deschisi si mai creativi.

Austria, la tara este in continuare numarul 1 pana acum. Curata, aranjata, inclusiv in afara localitatilor, ordonata dar diversa in acelasi timp, fata de olandezi care sunt foarte atenti si ei la curte, casa gradina dar monotoni, poate nu e vina lor ci a statului care a intervenit cu vreo lege de urbanism sau poate asa le dicteaza spiritul nordic. Eu inclin catre lege…

 

Germania e frumoasa, mai boema, mai bogata decat cele de pana acum, dar se simte rigoarea specifica care taie cateodata din elanul creativ si din posibila dorinta de a iesi din tiparele „frumosului standardizat”. Orasele prin care am trecut noi, in mare parte nu ne-au incantat, dar zona rurala a fost de vis, experiente extrem de frumoase, oameni mult mai prietenosi decat la oras. De departe experienta din Tondorf ne-a marcat pe toti in mod pozitiv.

Olanda…am inceput mai devreme sa va spun de ea, aici am intalnit doua persoane, gazde de-ale noastre, aflate oarecum la polii opusi societatii. Paul, un domn boem, cult, din Abcoude, profesor de literatura in Amsterdam, de origine americano-evreiasco-olandeza care ne-a prezentat o Olanda dornica de civilizatie si gata sa plateasca orice pret pentru a o avea, dar care presupune supape de refulare pentru populatie, gen – liberalizarea fumatului de iarba, sex-shop-uri peste tot, supape fara de care societatea ar cam exploda de atatea reguli. La celalalt pol a fost Hans de la Globetrotteri, care a calatorit mult, s-a deschis catre lume si-si doreste sa scape, sa se elibereze din aceasta societate dupa parerea lui mult prea stricta.

In Belgia a fost mai rapid dar tot i-am prins izul de bere si ciocolata 🙂 Dar mai mult decat atat gazdele noastra de aici, au fost tot din tabere diferite. Unii pro reglementari altii adeptii vietii mai libere.

Pe la tara, totul se schimba inca de la granita, inexistenta, geamurile mari si fara perdele, pline de ornamente, dovada de „transparenta si onestitate” in Olanda, devin mai mici si cu perdele terne in Belgia. Gardurile mici, multicolore sunt „inlocuite” cu garduri „vii” de 2,5 m inaltime peste care se zareste cateodata un conac, cateodata o casa mai modesta. Casele sunt mai monotone, mai alandala cum s-ar zice pe la noi. Casa, hala, iar casa, magazin, service auto…De fapt intrarea in Belgia dinspre Olanda (zona Antwerp) arata cam ca intrarea in Bucuresti prin Afumati, doar ca e mai multa verdeata.

Nu intru in detalii ca am sa va mai scriu despre fiecare, pe rand.

Iar acum pentru o zi, suntem in Franta, care nu difera cu mult de Belgia, aici in zona Calais unde ne-am campat. Ba da, aparitia unei zone deluroase, dupa parcurgerea a doua tari plate ne desfata ochii cu peisajul de poveste.

Tragand o linie, am avut parte pana acum de super experiente si nu suntem nici la jumatate…Am mai spus-o, cu o asemenea calatorie ar trebui sa-si inceapa viata orice om. Iti schimba viziunea, iti deschide mintea, sufletul, iti ofera oportunitati de neimaginat. In plus te invata sa nu risipesti, sa respecti natura, sa fii tolerant cu adevarat si nu de fatada, cum in multe societati prin care am trecut se intampla, din pacate.

Bogdan. Calais-Franta, 12.06.2013

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in