Jurnal de bord_condus de tati 1

Am avut intotdeauna o atractie spre materialele gen „Jurnal de bord”. E drept  ca doar le-am citit dar nu prea am scris, poate pana acum. Am pornit la drum cu gandul de a impartasi din experienta noastra, de a transmite emotii, de a inspira. Astfel ma vad in pozitia de a incepe un jurnal, iertate sa-mi fie stangaciile inerente oricarui inceput si aici ma gandesc la bloggerii care sunt cu ochii pe noi si au mai multa experienta la scris, cat despre carcotasi…nu-mi fac probleme, ei comenteaza chiar si daca e totul ok.

Imi propun sa scriu ce vad, ce simt si ce as vrea sa afle si altii, ca noi poate sau care vor sa devina.

V-am agasat cu „prietenia” in materiale de pana acum si o sa o  mai fac si pe mai departe, pentru-ca pe asta ne bazam in calatoria noastra. Intr-un fel am plecat sa vedem daca mai exista ea prin lume sau se mai gaseste doar la supermarket, frumos ambalata in haine de consum. Pana acum s-a demonstrat ca exista, timid, dar exista, cam de guerrilla existenta ei, dar important ca traieste.

Am pornit povestea asta despre prietenie cu  Radu si Bogdana, Raluca si Stefan care chiar daca nu au mai putut pleca cu noi, continua sa ne ajute, am continuat cu un „new entry” – Ionut, care putea foarte frumos si elegant, mai ales datorita distantei sa ne refuze si el, dar nu a facut-o, ne-am imprietenit, apoi a aparut Costin, Mihaela (mai subliniem odata ca pe parte de social media suntem sustinuti de Discovery Romania, adica ne popularizeaza aventura si atat), George, Mihai, Vali, Dragos si grupul nostru se largeste cu noi prieteni stransi pe drum.

L-am cunoscut pe Miklós in Ungaria, electrician la caile ferate maghiare, dar nu unul oarecare ci unul care stie 5 limbi si a calatorit pana acum mai mult decat noi. Un om extrem de politicos, serviabil si dornic de a povesti. Ne-am imprietenit, nici nu aveam cum altfel, in 3 zile ne-a povestit toata viata lui, am stat la el in Janoshalma, a scris si Nico despre el, am fost peste tot cu el, ne-a arat casa parinteasca, pivnita de vinuri, via, gradina de legume, terenul de langa sat, unde a alergat Lilu gainile lui, am pregatit impreuna „garnitura” pentru masa de Paste (catolic) – am ras vreo 4 kg de hrean. Am mers pe bicicleta mostenita de la tatal sau, mai batrana ca mine dar inca zdravana. S-a invoit in ajunul Pastelui de la servici pentru a ne insoti la Muzeul Dantelei din Kiskunhalas ca sa ne fie translator. Ce sa va spun…o gazda in toata puterea cuvantului. Savuros, plin de povesti, ganduri bune, multe variante de palinca in beciul casei (am facut fata cu brio desi nu sunt un mare fan) si o mare dorinta de a ajuta. De remarcat faptul ca…ne-am vazut prima oara acum!

Am plecat dupa 3 zile la Budapesta cu gandul de a pastra legatura si cu dorinta de a reveni dar si sperand sa gasim mai mult soare acolo.

Povestea continua in partea a doua a jurnalului pentru ca …suntem deja aici si am mai descoperit pe cineva interesant.

Bogdan.01.04.2013

In camping langa Budapesta

 

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in