Incredibil de adevarat si nu e CAN CAN!

Ieri tocmai filmam bordul masinii noastre cand se indrepta frumos si lin catre rotunda varsta de 200.000 km si ma gandeam ca nu am avut probleme mari cu ea niciodata, ca am avut parte de multe aventuri impreuna si ca ar merita un cadou, o curatenie cum nu am mai facut de cand am cumparat-o, o curatenie pana-n „maduva” scaunelor…asa ca azi m-am apucat de treaba.

Vremea a tinut cu mine, soare pe toata linia orizontului.

Spal si aspir, scot strat dupa strat, covorase, huse, scaune de copii, curat pana si masca de la difuzoare obturata din loc in loc de ciocolata…

Mai fac si pauze ca doar 3 copii nu te prea lasa sa legi un „proiect” mai lung de o ora. Sunt convocat de Lilu, mobilizat ca si mine de soare, sa-l dotez cu cele necesare ca sa spele si el rulota. Zis si facut, ii inmanez un burete, o carpa si impartim frateste acelasi Karcher si aceeasi galeata cu sampon. Batranica prinde si ea viata, sclipeste parca smechereste la partenera ei de drum.

Brusc ne napadesc amintirile in momentul in care Lilu descopera prin dulapurile rulotei biletele de intrare de la Legoland si niste pliante de la un castel din Provence….”Hai sa plecam iar” zice el”…”Hai sa plecam” ii raspund…

Ne intrerupe visarea, Tesa care vrea sa manance….in rulota si in timp ce ma mobilizez pentru noul task apare in usa casei si Dragonu’ care adera imediat la doleantele fratilor, se incalta si iese…

Incalzesc ceva mancare, strang patul – intind masa (ce mult mi-a placut miscarea asta in calatorie) si gata am mai castigat 15 minute pentru treaba mea. Revin la masina, am terminat zona de pasageri, intru la portbagaj si scot podeaua ca sa curat sub ea, am mai facut-o de multe ori dar de data asta observ o gramada de piese de Lego cazute pe sub scaune, incerc sa caut o modalitate sa le scot, e o zona greu accesibila unde nu prea am ajuns. Pliez scaunele, ajung la o parte, descopar lacasuri de care nu stiam, curat temeinic orice ascunzis, doar i-am promis ca-i fac acest cadou. Dau sa inchid dar sunt chemat in rulota sa fac refill la castraveti, fac si revin la masina, trag de bancheta sa o ridic si sa o pozitionez pe sine la loc dar nu merge, ramane agatata in ceva. mai incerc odata…nimic, intamplator se pliaza mai mult si….nu-mi vine sa-mi cred ochilor….chiar sub scaunul lui Lilu intr-o zona total ascunsa si din fata si din spate zace zgariat dar sper „in viata” de aproape un an de zile laptopul – Mac-ul dat disparut intr-un camping din Ljublijana!!! alerg cu el in casa, caut firul, il conectez, merge, ecranul e fisurat undeva in stanga dar se deschide senin pe finalul de generic de „Madagascar”, asa cum l-am lasat cand am ajuns acolo si am inceput camparea acum un an….

N-am  cuvinte….pentru vreo 5 minute si sincer nici acum cand scriu nu-mi explic cum a ajuns acolo, cand eu l-am scos atat de greu, cu mutat de scaune…dar cum un cadou nu se cauta la dinti…il iau ca atare.

Ne-am uitat toata seara la pozele si filmele date pierdute si i-am multumit inca odata doamnei noastre cu patru roti pentru schimbul de cadouri. De maine reincepem sa va aratam si voua ce frumuseti ascundea laptopul „pierdut”.

Ma-nclin si va las cu un scurt filmulet, regasit, despre calatoriile unui Dragon…si fratii lui.

Bogdan. Mogosoaia.02.11.2014

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in