Despre romanii de dincolo

De cand am facut public proiectul nostru am primit diverse reactii. Printre ele, multi oameni, incantati de ceea ce facem, ne scriu ca vor sa ne primeasca in casa lor sau macar sa ne vedem la o cafea. Si pentru ca nu am apucat sa va povestesc despre ei, astazi o sa va scriu cate ceva despre romanii intalniti in afara tarii.

In Ungaria, la camping Zugligeti Niche, am intalnit-o pe doamna Martha, despre care v-a povestit si Bogdan. Doamna Martha este o doamna distinsa, frumoasa si prietenoasa. A fost incantata de proiectul nostru si de aceea ne-a ajutat si ne-a dat reduceri serioase la cazare si o sacosa cu mancare la plecare. Aici fac o paranteza si va recomand sincer, celor care vor sa viziteze Budapesta cu rulota sau cortul, sa mergeti sa stati aici. Este singurul camping in care am primit, o cafea, ciocolata de bun venit si mic dejun inclus in pret, plus avantajul ca gasiti vorbitori de limba romana. De acolo se ajunge usor in centru si zona este minunata. Ce mi-a placut la aceasta doamna este ca nu a fost incantata doar de fatada de proiectul nostru ci chiar ne-a mai scris de cateva ori, intrebandu-ne cum suntem, ce fac cei mici si ca ii e dor de noi!

In Austria am primit un mesaj de la o tiza, Nicoleta cu 3 copii. Ne-a scris ca i-ar placea sa ne vedem. I-am scris cand am ajuns la Viena si ne-am vazut intr-un parc. O familie frumoasa, cu 3 nazdravani de baieti (mult mai cuminti decat ai mei ;)), ne astepta sa ne cunoasca, sa ne faca cinste cu o inghetata si sa impartim impresii. Am petrecut cateva ore impreuna si am vorbit de parenting, Austria, copii si am avut senzatia ca ne stim de multa vreme..Mi-a placut mult de ei si sper sa ii revedem.

In Cehia eram intr-un camping uitat de lume, aproape de Karlovy Vary, si incercam sa impingem rulota sa o asezam cum trebuie. De la o casuta de lemn, apar 2 barbati care ne intreaba in romana daca avem nevoie de ajutor… Nu ne asteptam la asa ceva! Dupa ce ne-au ajutat, l-au invitat pe Bogdan la o bere. Le-am zis ca mergem sa mancam, asa ca ne-au dat indicatii unde gasim mancare. Pe seara a mers la ei in casuta. A aflat multe povesti si detalii despre viata lor si a fost mirat ca erau mai tineri decat el, desi noi credeam altceva..I-au dat chiar si o pereche de manusi cadou lui Bogdan.  O experienta interesanta, de altfel.

In Germania am ajuns langa Frankfurt si scrisesem si pe facebook ca nu imi place campingul in care stam (scump si conditii neprietenoase). Ne-a scris insa Stefan ca vrea sa ne viziteze deoarece locuieste in apropiere.  A venit cu 2 sacose de mancare si bere si cu cele 2 fetite minunate sa ne viziteze. Auzise ca avem probleme cu netul si ne-a adus chiar si un modem cu cartela incarcata pentru internet. Nu a functionat la noi, dar gestul a ramas. A doua zi a adus-o si pe sotia lui si s-a oferit sa mearga impreuna cu Bogdan la service pentru laptop (ala stricatul..). Am petrecut ceva ore impreuna la un gratar romanesc si ne-am despartit prieteni! Ma uitam ca desi sunt de foarte mult timp in Germania (Stefan de mai bine de 20 de ani) in continuare nu se regasesc complet in sistemul de acolo..Sincer, ii inteleg! 😉

Tot in Germania mai primisem un mesaj de la Ivona, care ne invita la ea acasa, pentru ca ii e drag de noi si pentru ca si ea calatoreste mult si stie cata nevoie ai sa iti deschida cineva bratele ca sa te primeasca la el. Dupa niste schimbari de program, am reusit sa ajungem la ea! Am gasit o fata frumoasa, vesela si primitoare cu un sot american, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa din prima clipa. Nu au fost doar clipe placute, din cauza gleznei mele scrantite si a faptului ca ea nu s-a simtit minunat (asteapta o minune in curand), dar momentele petrecute impreuna imi aduceau aminte de momentele petrecute cu prietenele mele..Cert este ca bebe s-a indragostit pentru prima oara, nu a scapat-o din ochi si intotdeuna o intampina cu un zambet laaaarg! 🙂

M-am bucurat sa imi revad si prietene vechi, din copilarie, scoala generala si liceu, fete dragi ajunse prin Germania si Olanda, care ne-au primit cu bratele deschise si curiozitate! Pe Laura nu o vazusem decat acum 2 ani odata, dupa o pauza din liceu, dar cand i-am scris sa ne vedem la o cafea ca suntem in oras cu ea, ea ne-a invitat la ea in casa, la masa alaturi de minunea ei de fetita. I-am umplut casa si am incantat-o, dar si speriat-o uneori cu atata harmalaie! Copiii au fost fericiti sa gaseasca iar  o casa pliiina de jucarii, iar cea mica a fost bucuroasa sa vada atatia copii. 🙂

Pe Zoe am anuntat-o ca suntem in zona si in 2 ore eram la ea la masa. Nu se astepta sa ajungem asa repede, dar a lasat tot si ne-a primit cu tot ce a putut ea mai bun! E una din prietenele din liceu si astea sunt cele mai durabile prietenii! Eu o iubesc si sper ca stie! Lilu a fost incantat aici pentru ca Zoe are o minune de baiat cu 2 ani jumate mai mare si casa era plina de jucarii pentru baieti! S-au jucat chiar foarte frumos si ma uitam cat de incantat e Lilu ca este bagat in seama de un baiat mai mare! Mi-a fost drag sa o vad pe prietena mea la ea acasa, in familia ei frumoasa si sa o vad ca e fericita.

 

Am si ratat alte doua intalniri cu prietenele mele de suflet, dar probabil asa e in viata mai si pierzi, nu numai castigi! Sper sa recuperam altadata!

Ceea ce am remarcat la toti romanii intalniti pe drum este darnicia, faptul ca toti ne-au oferit cate ceva sau au simtit sa faca un gest frumos, nu gasesti asta peste tot. Eu le multumesc din inima pentru toate gesturile frumoase si sper sa pastram legatura cu majoritatea. Si daca auziti ca venim spre voi si vreti sa ne ajutati, sprijiniti sau doar cunoaste la o inghetata in parc, noi suntem fericiti sa cunoastem cat mai multa lume si suntem oricand dornici de o masa sau o baie calda.

 

 

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in