Cehia p2

Dupa o intarziere de o saptamana, datorita absentei internetului, reusesc sa postez si cea de-a doua parte a povestii despre Cehia.

Am plecat spre Karlstejn la recomandarea lui Petr si a meritat locul. De aici am zappat cu spuneam mai demult, prin imprejurimi, recomand activitatea asta ca una de baza daca vrei sa cunosti locul si obiceiurile mai bine, se vad cu ochiul liber, trebuie doar sa stii sa privesti.


Despre mancare, numai de bine. Am testat bucataria locala intr-un restaurant-han din vecinatatea Karlstejn-ului, restaurant dedicat motociclistilor si ….noua evident. Bebe a facut „brrrrr…bramm…brrrr” tot timpul cat am stat acolo. Ne-am incadrat la fix.


Daca mai era nevoie sa ne demonstreze calitatea sa, Petr ne-a facut o vizita impreuna cu Ilona sotia sa, batand drumul de 50 km pana la noi, dupa ce fusesera in aceeasi zi la Bratislava, ca sa ne aduca cateva lucruri uitate la ei, un calendar cadou si un spray, dar si ca sa ne mai vada odata. N-am cuvinte, e vorba de oameni cunoscuti de doar 3 zile…categoric materialul e totul!


Dupa o pauza binemeritata de 4 zile la Karlstejn am pus cap compas Karlovy Vary cu escala…undeva la mijloc, in functie de vreme, drum si tonusul prichindeilor. Ne-am nimerit absolut intamplator intr-o statiune gen „San Remo” a Cehiei, in ca erau numai hoteluri de 4 si 5 stele plina de rusi si ucraineni evident bogati veniti la ceva bai si cazinouri infloritoare din zona. Noi n-am putut „rata” asemenea ocazie si am oprit intr-un semicamping al unei baze sportive de la marginea orasului. Doua rulote si 3 cabane amarate sugerau conformatia unui posibil camping, pana si receptionera de la baza s-a uitat cam mirata cand i-am spus ca am vrea sa campam. Mi-a lasat cheile de la baie si dusuri si mi-a spus sa i le las impreuna cu banii, cand plecam, in cutia postala…


A plouat aproape non stop, avem cateva fotografii facute cu telefonul Nicoletei, aparatul foto mare nu se recuperase dupa operatia de chirurgie plastica facuta de mine in urma saltului de pe masina, acum si-a revenit aproape complet. Cred ca totusi, macar obiectivul v-a trebui schimbat candva.
Aha, sa nu uit, am o povestioara palpitanta cu cei mici si dorinta lor de aventura, povestioara petrecuta aici, la baza sportiva. Ne pregateam de plecare iar Lilu si Tesa se jucau cu mingea pe afara, l-a un moment dat au disparut, am inceput cautarea urcand pe o gradena, locul cel mai inalt din zona. Lilu si Tesa nici urma. Am mobilizat-o si pe Nicoleta, bebe dormea ca ar fi venit si el. In baza cu pricina era si un circuit de curse pe nisip pentru motociclete, se faceau ceva incalziri.
La un moment dat, adica dupa vreo 8 minute lungi, apar domnisorii agale, pe marginea pistei, tinandu-se de mana. I-am chemat, au ajuns la mine si aproape odata cu ei a venit pe pista si o masina gen „arbitru” de curse din care a coborat un domn ce mi-a spus politicos ceva pe limba lui, legat de niste motociclete. Incepea o cursa. Lilu imi zice relaxat „Ne-a spus si noua acelasi lucru dar n-am inteles ce vrea. Am fost sa vedem de unde vin zgomotele alea.” Pam Pam!
Si a inceput cursa! Frumos ce-i drept, mai ales cand ai copii langa tine si nu printre motociclete.
Am plecat mai departe, au mai invatat o lectie, sper.


Karlovy Vary, am inteles ca romanii il mai compara cu Baile Herculane, poate ca ambele au izvoare termale, ca in rest nu prea mai au ce sa compare, din pacate pentru noi. Doar peisajul e mai frumos la noi…
Turismul e in floare, cladirile sunt aproape toate renovate, colorate, strazile asfaltate si izvoarele asaltate. E drept ca noi am cam dat peste cap media de varsta a vizitatorilor dar chiar si asa, doua zile merita petrecute aici. Se vede ca orasul a renascut de curand, dar o face frumos si are si cu ce. Mancare mai ieftina ca in Praga, daca evident stii sa cauti, vietnamezii sa traiasca ca sunt singurii la care gasesti un magazinas deschis in caz ca te cuprinde vria cumparaturilor la o ora nepotrivita.
Mi-a parut rau ca nu mi-am cumparat o canita specifica bautului apei de izvor dar m-am resemnat cu gandul ca vom reveni.


L-am salutat pe batranul oras si am plecat spre Austria. Cred ca undeva l-a pensie, fie ea de stat sau privata, sau poate deloc, am sa revin cu a mea doamna sa savuram pe indelete o „tarie” de 57 de grade de la izvorul numarul 8 din Colonada Parc. Poate ciocnim un pahar si cu Robert de Niro, daca o mai trai atunci, ca inteleg ca frecventeaza statiunea.
Despre obiceiuri. Aparent distanti, datorita poate vecinatatii cu Germania, cehii isi dau mai usor jos „masca serioasa” si legi mai usor o discutie ba chiar o prietenie cu ei. Sunt mai ordonati decat slovacii, mai organizati si mai dornici de independenta, inclusiv fata de zona euro, am aflat din discutiile cu ei. Pe la tara se apropie mai mult de stilul germanic, curat, aranjat, dar infrastructura lasa si la ei de dorit pe alocuri. Cei pe care i-am intalnit noi stiau de Romania si nu aveau o impresie proasta despre tara sau oameni. Semn bun!

Bogdan. 08.05.2013

end soft design
Produsul a fost adaugat in cos !
Log-in