Poze am tot pus si eu si Nicoleta dar nu stiu daca am precizat ca mare parte din ele au fost facute de copii. Da, vacanta asta am avut 3 fotografi cu noi.
Am montat aseara ceva filmari si fotografii, mai interesante decat vorba multa. Imaginile sunt mai miscate, dar …se invata si data viitoare o sa fie mai bine.
Enjoy!
Bogdan
Rasnov.28.02.2018
Cum a fost prima noapte in testoasa?
Am ajuns la campingul d-nei Marta din Budapesta cu care nu ne-am mai vazut de 5 ani.
Era pustiu dar ne astepta in usa un bilet.
Apoi s-a lasat cu un gulas cald, povesti la gura semineului si o plimbare de seara prin oras.
Ne bagam la somn in masina, cald, loc pentru toata lumea, cantece si glumite de adormit…programul normal.
Pe la mijlocul noptii a inceput „distractia”, am deschis incalzirea pentru ca se racorise putin, peste vreo ora avem parte de un drum esuat spre toaleta pentru Nicolas, dar am rezolvat cu schimburile de rigoare.
Ma trezesc peste alta ora sa inchid incalzirea, acum era deja prea cald…
Somn vreo doua ore… se trezeste Tesa si intreaba de aeroterma, vrea sa-i mai dea drumul. Pliez scaunul de mijloc ca sa trec din spate in fata, dau drumul la aeroterma, ma intorc in pat si simt ceva lipicios in talpa, nu dau importanta crezand ca e ceva „vaselina” de la scaun, dimineata m-am prins ca m-am taiat la deget.
Adorm iar, cam 15 minute si…..intreaba Tesa, „Gata, pot sa inchid aeroterma?”, raspund „Da, somn usor!”
Dupa 5 minute…”Tati, vreau la toaleta!
Nicolas – Si eu!
De data asta ne-a iesit cu brio.
Somn pana la 5.00 , destul zic si incep sa aud din portbagaj vorbindu-se in ungureste pe walkie talki-urile noastre care probabil impingandu-le in rucsac s-au apasat butoanele de on-off.
Ne-a bufnit instant rasul si pe mine si pe Nicoleta, am reusit sa ajung la ele sa intrerup conversatia baietilor cu pricina si ne-am mai intins putin.
E deja7.30.
Se trezeste in sfarsit si Lilu:
– A fost MAGIC, am dormit EXTRAORDINAR!
Concluzia:
Viata e asa de frumoasa! Totul e sa poti sa dormi in orice pozitie.
Bogdan. Budapesta. 02.02.2018
Mai avem 3 zile si plecam, daci avem, vreme buna se anunta, traseul l-am facut, ce ne mai trebuie? Sa aranjam masina, asadar…
Se ia una bucata masina, numita mai jos „Testoasa” si se face o lista, din amintiri, cu ce am avut nevoie pe drum in calatoria din 2013.
Cum ne-am propus sa si dormim in ea, am trecut la construitul si amenajatul unui pat pliabil care porneste din portbagaj pana peste randul de scaune din spate, cu posibilitatea de extindere chiar si peste cel din mijloc, dar sa nu exageram, 140×180 cm este suficient pentru 3 persoane, restul de doi ocupand cu succes banchetele ramase libere. In mers sta frumusel in portbagaj iar cand ne campam, se intinde la fel de frumusel. Pentru varianta de vara avem suplimentar un cort 2″ de la Decathlon. Urmarim cu interes un cort special, montat cu ventuze pentru genul asta de masina, dar mai asteptam putin.
Iarna, se stie, nu e ca vara, chiar daca mergem in Italia asa ca, am purces la croirea unor folii de izolatie termica pentru ferestrele Testoasei si la achizitionarea unei aeroterme. Cand ne va ajuta bugetul vom aplica metoda mai profesionista numita Webasto.
Pentru aeroterma si nu numai aveam nevoie de o priza interioara de 220v asa ca …un drum la prietenul Costin de la CCA Caravan Team si s-a rezolvat. Suplimentar un invertor auto de 3oow pentru eventualele nevoi de pe drum a fost si el postat langa priza auto din randul 3.
Frigider, eh, aici ne-am gandit sa nu exageram, mai ales ca experienta ne-a demonstrat ca nu avem nevoie de prea mult pe drum si in plus mancatul de chestii proaspete e mai sanatos. Astfel, o lada frigorifica de 26l, cu alimentare atat la 220V cat si la priza de masina a fost suficient. Are si compartiment special construit in portbagaj.
Langa dansa poposeste la locul lui un miniaragaz Campigaz cu alimentare la o butelie de rulota, ca tot aveam 3 bucati. Sub el este locul pentru alimentele proaspete si cutia cu conserve, compoturi si alte produse de sezon ce nu au nevoie de un tratament special.
Compartimentul din dreapta ramane pentru paturi, izoprene, saci de dormit, lanturi, lopata, trusa de scule si am lasat si putin spatiu liber spre capat ca sa nu opturez grila de la incalzirea suplimentara de pe spate.
La capitolul entertainment intra un set de jocuri de echipa, varianta compacta de calatorie, carti de colorat, o cutie de Lego, carti de citit si un laptop – tableta de pe care vor rula pentru echipa de juniori ceva filme la drum. Si aici e ceva de povestit, gadgetul cu pricina fiind mai mare decat o tableta normala, n-am gasit un suport adecvat pentru masina, decat, dupa indelungi cautari la un pret intre 100 si 180 euro asa ca am ales varianta castigatoare… sa-l fac eu. Pentru mancat si jucat am mai facut cu echipa de ucenici, 3 masute personalizate, cu speranta sa nu mai imprastie astfel prin toata masina…chestii.
Pentru randul din fata, adica eu si doamna, satui de monotonia playlistului de la radio, varianta emulator radio si un memory stick de 16 Gb ne asigura coloana sonora, cred dus si intors.
Haios si interesant este ca, pacat ca nu-i avem sponsori, unul din aparatele foto cu care plecam la noi este cel din 2013 si care a trecut prin doua accidente de masina, cazand de pe ea in mers pentru cine nu mai stie si care inca functioneaza, dupa mici reparatii. Fiind o vacanta documentara 🙂 fiecare are cate un aparat de fotografiat, mai mic sau mai mare, sa-si exprime astfel propria viziune.
Va intrebati probabil unde sunt hainele? Avem cate un geamantan mic pentru fiecare pasager, care incape perfect sub scaun asa ca…e loc suficient pentru toate.
In rest, distractie sa fie si Doamne ajuta sa ne vedem sanatosi!
Traiane tine-te bine ca venim peste tine!
Bogdan. Rasnov.28.01.2018
Totul a inceput cu Lilu venind vesel de la scoala si vadit incantat de lectia cu dacii si romanii. Asta se intampla anul trecut inainte de sarbatorile de iarna. A venit firesc Anul Nou si deja traditionala noastra petrecere costumata, unde tot la initiativa lui tema a fost in ton cu, hai sa-i multumim astfel doamnei invatatoare, „programa scolara”. Asa ca am stat eu bine si m-am gandit ce lipseste cel mai mult acum din scoala, lista e lunga, dar un aspect ar fi – punerea in practica a teoriei si la asta incepem sa lucram anul asta. Cum? Lansand vacantele tematice. Suna pompos dar chiar asta sunt, noi in general cand calatorim, nu mergem doar sa stam la soare, am batut la muzee, cat toti anii copiilor la un loc.
Ne-am permis astfel sa aprofundam putin lectia de istorie, pornind o scurta calatorie „documentara” la Roma, cu masina, costumati in daci si sa oprim pe rand la Venetia, unde evident Carnavalul o sa fie in plina desfasurare, apoi la Verona, Bologna, Pisa, Florenta, Rimini si unde cu spijinul prietenilor nostri din SERVAS vrem sa aflam cati urmasi de-ai lui Traian stiu de daci.
Lilu si Nicolas vor neaparat o fotografie la Columna lui Traian si la Coloseum, poate zarim chiar un gladiator ceva sa-l luam si pe el la intrebari inainte de lupta, vedem cum ne-o fi norocul…
E drept ca o sa „chiulim” vreo 3 zile de la scoala dar cata vreme e in scop educativ este cat se poate de nobil si iertabil. Multumim inca odata doamnei si oricum am propus ca la intoarcere, Lilu, da, tot Lilu, pasionat de fotografie sa faca o expozitie in sala mare a scolii cu imaginile captate pe drum.
Roma venim!
Bogdan. Rasnov, 26.01.2018
A nins si la noi, nu mult 30-40 cm si a fost motiv mare de bucurie pentru copii, de povesti pentru vecini si de teste pentru mine, dar sa le luam pe rand.
Copii au fost mai prompti ca niciodata cu trezitul pentru scoala, cand au auzit ca a nins, au iesit din pat afara in mai putin de 15 minute, super record, iar la scoala am fost printre primii chiar daca traficul de dimineata, un tractor, doua masini si o caruta, ne-a pus la „incercare”. La radio Romania Muzical se difuza coloana sonora de la Star Wars, iar afara nici peisajul nu prea era de pe planeta asta…
Vecinul Aurica (87 de ani) m-a prins ca dadeam zapada si mi-a povestit 20 de minute iernile cu adevarat grele traite in Romania si URSS si cum dezapezeau pe vremuri in Rasnov. Se forma o mica turma de oi, care mergeau ordonat, oarecum in triunghi, ca sa deschida drumul, apoi veneau multe vaci, ca sa batatoreasca zapada, la urma, o sanie, doua, trase de cai de munte, trageau un bustean cioplit pe post de plug, ca sa netezeasca drumul. Apropo…la noi nu s-a inchis nici o scoala, chiar daca parea ca ar trebui, dar …iarna ninge, nu ai ce-i face.
Teste…mai multe, pentru mine, dupa „concursul” de dezapezit cu doamnele de vis-a-vis, am inaugurat lanturile la noua nostra masina, second hand e drept. Suzuki saracul e pe butuci, speram sa-l repornim la vara. Am pus lanturile pentru ca trebuia sa mergem la casa, sa hranim cateii si ….sa curatam panourile fotovoltaice. Am plecat, recunosc, cu inima putin stransa pentru ca, din drumul principal avem vreo 2km, unde nu prea curata nimeni, dar vecinul nostru…tocmai si-a cumparat excavator! Asa ca nu a fost nevoie sa infrunt decat vreo 100m de zapada de 40 cm afanata si …am ajuns!
Ne-am sapunit bine, m-am catarat pe casa, am curatat panourile, am hranit cateii, ne-am alergat cu ei si am plecat super multumiti spre programul de seara, salsa si karate.
Cam atat pentru azi, Seara frumoasa.
Bogdan. Rasnov. 18.01.2018
Au trecut 4 ani de cand am parasit cu buna stiinta sistemul clasic „casa-birou, birou-casa” si avem ce aduna daca e sa tragem linie, dar nu despre asta vreau sa scriu acum.
N-am mai scris de ceva vreme, viata reala m-a tinut prea ocupat dar acum la inceput de an, am hotarat sa facem un update, upgrade sau mai pe romaneste o improspatare a stilului pe indelete.
Am mai calatorit, nu asa pe termen lung dar in schimb ne-au vizitat multi, cunoscuti in calatoria din 2013 sau altii, noi, intalniti pentru prima oara in „curtea” noastra din padure. Franta, Spania, Polonia, Israel, Portugalia, SUA, Africa de Sud, Finlanda, Singapore, Ungaria, Turcia, Argentina, Olanda, toate au avut reprezentanti in anii astia in cortul, rulotele sau mai nou, casa noastra. O experienta „cat o calatorie” vorba Tesei, o mai stiti pe Tesa, mica carliontata cu degetul salvator in gura, pe post de suzeta.
Apropo…sa va mai povestesc de noi.
Tesa, nu mai e asa creata, e ondulata, de deget am scapat si este, cu mandrie o zic, artista familiei, uneori prea perfectionista, dar are un super talent, orice activitate care implica indemanare si creativitate este pentru ea o noua provocare. Dansatoare de salsa „in timpul liber”, atenta si rationala cu fratii ei, este punctul de echilibru intre cei 2 si ajutor de nadejde la ocupatiile zilnice prin casa.
Lilu, in prag de adolescenta care mai rabufneste din cand in cand, dar suntem ok …lucram, este in cautari, muzica, dans, karate, fotografie, catarat in copaci si descoperit lucruri si locuri noi. Este cand sef cand cel mai bun tovaras de joaca pentru ceilalti. Atent si sociabil este un partener de incredere in orice drumetie si nu numai. Dornic de o noua calatorie, fiind cel care-si aduce aminte cel mai multe din 2013.
Nicolas…cine? Bebe Dragon, nu mai este bebe de mult chiar daca-l mai striga fratii asa. Este cel mai smecher si nazbatios dintre toti, cascador cred ca se face. Are un echilibru si o dorinta de adrenalina maxima. Ce e tare, ca nu se arunca cu capul inainte degeaba, studiaza inainte si se descurca de minune. Adora sa alerge in picioarele goale prin padure si iubeste animalele, dar si ele pe el.
Nicoleta, mai activa ca mine in online, eroina de profesie, cand la LiluTesa, brandul crescut dintr-o joaca si o pasiune din copilarie, cand alaturi de copii incercand sa le ofere tot ce e mai bun. Busola noastra in materie de parenting, mancare sanatoasa, activitati de familie. Ne straduim sa facem slalom printre toate provocarile zilnice dar datorita ei reusim mai tot timpul, iar cand nu, lucram pana ne iese :). Anul asta implinim 15 ani de cand tragem la aceeasi „rulota” si nici ca se putea mai bine.
Eu…hmm, in ultimii doi ani am facut o casa si recunosc, am fost destul de stresat de asta si nu prea pe indelete, mea culpa, dar stii cum e, te bagi intr-o treaba in care crezi, o duci la capat, chiar daca simti ca te mai lasa una alta pe drum. Miscarea oricum mi-a facut bine iar rezultatul pare sa fie cel asteptat. O sa avem o casa de poveste si chiar off grid.
Am invatat cu totii multe in acesti ani, despre noi, despre viata, despre prieteni adevarati, nu de ocazie, despre lume, despre schimburi, despre voluntariat, despre ajutor neconditionat, despre fericire. Concluzia e aceeasi ca in 2013 si asta o face si mai puternica. Echilibrul este cheia succesului. Excesul in orice directie strica.
A venit momentul, 2018, sa purcedem la drum, sa pornim tabara de care vorbeam acum 2-3 ani, sa revedem prieteni vechi, presarati prin lume si sa ne facem altii. A venit momentul sa ne reconectam la 2 coordonate simple, latitudine si longitudine.
La multi ani si promit sa scriu mai des.
Bogdan. Rasnov. 08.01.2018
Saptamana trecuta am primit o noua lectie, pe numele ei (lui) Marius.
Am tot scris noi ca avem nevoie de ajutor sa terminam mai repede casa si ca tot omul …am dat „share” sa ajunga la cat mai multi, prieteni si prietenii lor…cunoscuti sau mai putin cunoscuti.
Asa a aparut Marius, din Bucuresti. Ne-a spus cand a venit ca ne urmarea inca de cand am plecat in calatorie in 2013, dar nu ne-am cunoscut pana acum si pot spune ca-mi pare rau. Cald, prietenos, iubitor de natura, muncitor, priceput in a jongla cu imaginile si nu in ultimul rand – ba chiar in primul – dornic sa ajute voluntar, neconditionat si cu mare drag. Greu mai gasesti in ziua de azi oameni, chiar in „lista de prieteni”, capabili sa-si rupa din programul zilnic, o zi, doua, o saptamana si sa ajute „la nevoie”. Vorba veche si din pacate…invechita.
Ne-am cunoscut in fuga, a promis ca revine sa stam si pe indelete la vorba, eu alergand intre santierul casei, atelierele de reconstituire istorica pentru saptamana „altfel”, proiectiile de la cinematograful din Rasnov si aprovizionarea cu materiale de constructie.
A percutat imediat la „puzzle” nostru numit casa eco-reciclato-handmade si in secunda doi era pe scara cu ciocanul si cuiele in mana. Cazat la rulota, spalat la piriu, amintindu-si de copilaria petrecuta pe langa Neajlov, acompaniat de cele doua cateluse Zmeia si Gheruta, Marius s-a adaptat imediat si a rasuflat usurat ca a scapat de nebunia din Bucuresti. A capacit podul, un mare of, in mare parte rezolvat (ramane sa-l izolam) a participat la sapatul putului de apa, am strans niste pietre din riu.
In final ne-a trimis un filmulet, enjoy si…va asteptam pe la noi!
Multumesc Marius!
Bogdan. Rasnov.02.06.2017
Incet, incet vine primavara si casuta noastra prinde contur. Lemn, baloti de paie, pamant, nisip, var, apa. Am muncit anul trecut (aproape singur) si am reusit sa o inchid, astfel ca iarna ne zambeste doar de dincolo de geam, dar a venit momentul lucrului la interior, lucrului la detaliu, instalatii si mai tarziu cand ghioceii scot nasul la soare, al lucrului la gradina.
Am povestit mai de mult de planurile noastre de tabere si atelierele in care sa invatam despre viata sanatoasa si a venit momentul sa incepem cu unele legate de constructiile naturale si permacultura. Scopul lor este dublu, noi finalizam casa si gradina iar participantii invata etape si tehnici ale unei constructii naturale.
Ce avem nevoie noi? Despre ce invatam?
Atelier 1 – CASA ECOLOGICA ( 200RON/persoana/ weekend) – 1 mai 2017 – septembrie 2017
Ce oferim?
Cazare la cort, rulota sau in casa
Mancare sanatoasa cu ingrediente locale, gatita la ceaun, gratar sau disc.
Foc de tabara
Aer curat, peisaj de poveste, atmosfera relaxata.
Loc prietenos cu cei mici.
ATELIER 2 – Introducere în grădinăritul organic
(200RON/persoana/weekend) 1 mai 2017 – septembrie 2017 cu conditia participarii a minim 10 persoane
Ce oferim?
Cazare la cort, rulota sau in casa
O masa principala, sanatoasa, gatita cu ingrediente locale, gatita la ceaun, gratar sau disc.
Foc de tabara
Aer curat, peisaj de poveste, atmosfera relaxata.
Pentru cei care vor sa vina voluntari pentru o perioada mai indelungata, mancarea si cazare sunt din partea noastra iar lucrul alaturi de noi va valora mai mult decat un atelier de 2 zile 🙂
Suna interesant, nu?
Declaram deschisa inscrierea pentru toti doritorii din tara si de peste mari si tari.
Va asteptam cu drag sa construim impreuna un loc in care viata pe indelete exista!
Da, week-end-ul asta aproape c-am facut un film. Am fost singur acasa cu cei 3 Macaulay Culkin-inii mei. Nico e la targ la Brasov, stiti asta de pe net.
Asa ca m-am inarmat cu rabdare, voie buna si ceva idei de activitati. Chiar am facut exces de zel si mi-am comandat o carte de pe net „100 de activitati cu tata” dar abia cand a venit mi-am dat seama ca multe erau…stiute. Asa ca ne-am pus pe treaba si am improvizat.
Ziua 1.Vineri, am aranjat-o pe doamna la targ si apoi am inceput sa-i strang de pe la gradinite si scoli. Ne-am facut de cap si ne-am gatit mici, in mijlocul iernii, dar din casa, soare fiind, parea ca-i vara.
De neuitat, Dragonul a fost primul ridicat de la gradi si a ramas singur acasa pana i-am luat si pe ceilalti doi de la scoala. A mancat, si-a luat singur apa si s-a uitat la „Patrula catelusilor”. Ce-am crescut, am baiat mare!
Am scapat repede de teme, printr-un efort de echipa si apoi, in acorduri de colinde, interpretate cu mare patos de Nicolas, am pregatit o prima surpriza pentru mama noastra harnicuta, curatenia generala in casa.
Am testat noul cuptor, second hand, dar mult mai bun decat cel nou cumparat si am gatit niste cartofi cu rozmarin si sos de smantana si usturoi.
Am fugit apoi vreo ora pentru un mic interviu cu prietenul Tanase si ale lui Nestiri, il gasiti pe facebook.
M-am cam zvarcolit la ideea unui vin fiert dar am amanat operatiunea, pentru a o impartasi cu doamna inghetata la targ, la intoarcerea din Brasov.
Inainte de recuperarea cu pricina, am bifat activitatea cu numarul 16 din calendarul advent al lunii decembrie si am facut ornamente de brad din hartie.
Era sa uit…am fost sa hranim si gasca de catei, 3 adulti si 9 pui pe care-i gazduim pana la adoptie la noi la teren. Moment propice sa testeze Nicolas sania si derdelusul adhoc, nascut peste noapte din zapada pufoasa.
Seara a fost momentul reunirii, in piata Sfatului, unde un brad imens si niste luminite mult mai frumoase si cu gust decat cele din Bucuresti, ne-au incantat finalul primei zile in formula completa.
Ziua 2. Sambata. Lilu pleaca la ski, iar noi la targ.
Ne intoarcem repejor dupa ce am lasat-o iar pe doamna la datorie, ca sa incepem programul de sanius la teren si sa cautam un bradut cu radacina ca sa-l luam si sa-l impodobim acasa. Celalalt de anul trecut, s-a prins si acum „pazeste” intrarea in curte.
Soare, veselie, ceai de fructe, expeditie in padure – ideea Tesei, operatiunea „Bradul” incheiata cu succes. Vin si niste prieteni de la Bucuresti, Gena de la cojocarii.ro, ca sa facem o gasca si mai galagioasa de rostogolaci in zapada. Saoarele tine cu noi pana pe la 15.00 cand se trage dupa deal si brusc cele -10 grade se simt prin manusi si pantaloni.
Nicolas a avut parte de o noua aventura, a vrut sa testeze gheata de la malul paraiasului si a intrat in el pana la brau. Noroc ca dadusem drumul de ceva vreme la caldura in rulota iar ceaiul era deja pe foc + pantalonii de schimb aparuti la fix, cu Gena odata.
Revenim in forta pe zapada, cu pantaloni uscati si manusile aburinde. Sa traiesti copilarie!
Ne retragem la „depou” pe la 16.00 ca sa-l recuperam si pe Lilu de la ski si sa pregatim si masa. Paste cu legume si cozonac cu rahat. Iar ma gandesc la vinul fiert …cealalta jumatate de sticla, urmeaza in seara asta si ma linistesc.
Impodobim bradul, cu ornamentele de ieri si luminitele de anul trecut, facem ingerasi, stelute si ascultam Christmas Eve Indie Folk.
Mai avem o ora si plecam dupa mami, la Brasov, copii se uita la „Singur acasa 3” iar eu va scriu.
Seara faina cu vin fiert si voie buna.
PS. Nu am poze pentru-ca telefonul, smart dar firav, a cedat iar cel de acum e hard dar nu prea smart.
Merge si doar cu text. Sper
Oho, n-am mai scris de ceva vreme si-mi cam pare rau. Era frumos si reconfortant sa dau liber la ganduri, sa vina la vale, spre mainile dornice sa apese repede, repede pe taste, inainte ca gandul prezent sa se transforme in trecut.
Ce facem noi? Traim, frumos, mai pe indelete decat multi altii dar nu atat de indelete cu ne-am dori, inca…
Construim o casa, cat de naturala putem, o casa aproape „hand made” daca tin cont de faptul ca majoritatea timpului lucrez singur si incerc sa pun cap la cap toate piesele unui mare puzzle. Incercam sa reciclam cat mai mult si atunci strangem lucruri de la prieteni mai vechi sau mai noi , geamuri, usi, mobilier, gresie, resturi de faianta, corpuri de iluminat etc. Apoi, pe indelete le caut un loc si …am descoperit ceva fascinant, FIECARE are locul lui! Nu la gunoi.
O fereastra din 1967 de la o casa demolata, undeva in Bucuresti, care face „casa” buna si adauga farmec constructiei noastre, alaturi de geamuri termopan incastrate in rama de lemn cu iz organic, manufacturata de subsemnatul.
Un cauciuc ce tine de cald unui mar, un gard impletit din nuiele de alun, un mozaic unicat in baie din resturi de faianta si gresie, inlocuieste minunat o investitie in finisaje „de lux” – in serie.
In jurul nostru se arunca atat de multe lucruri folositoare…societatea asta de consum face ravagii. Lumea a uitat sa refoloseasca un lucru, chiar daca se mai poate face asta, e „mai ieftin ” zic ei, sa-l schimbi, decat sa-l repari. Eu cred ca tine de confort…. e mai confortabil. Confortul asta e unul nociv, intr-o zi o sa transforme pe cei care cred in el, in lumea aceea fantastica din „Wall-E”. O lume de obezi confortabili.
Ma uit in jur si nu pot sa nu observ cum se transforma cei din jurul meu. Pana si localnicii au inceput sa renunte la animale, ca-i mult de munca si e mai usor de cumparat de la supermarket. Legumele nu mai au gust dar…sa muncesti atat pentru ele cand e piata plina de producatori…de import?
Trist, dar noi mergem cu disconfortul nostru inainte si ne-am facut gradina, iar toata vara am mancat de acolo. Ce? Pai sa vedem…in ordinea numerelor de pe tricou am avut „un platouas” cu: ridichi, morcovi, telina, varza alba, varza rosie, gulie, 3 soiuri de fasole, brocolli, ceapa rosie si alba, conopida, 2 soiuri de rosii, mazare, bob, dovleac la metru, placintar, sfecla rosie, pastarnac, salata, spanac si era sa uit …5 visine dintr-un copacel plantat toamna trecuta. A facut mititelul cate una pentru fiecare, macar s-a straduit 🙂
Altceva? Am renuntat la sala si la nutritionist….glumesc, nu mergeam nici inainte, cu atat mai mult acum. In schimb am intrat intr-o zona de disconfort si aici…car grinzi de 4 metri si pietre de riu, sap santuri, tencuiesc, urc cam de 100 de ori pe scara/zi, stau acorat „in coarda” pe acoperis, vopsind de zor…nu cred ca am ratat vreo grupa musculara. Cat despre meniul echilibrat, este si el prin preajma, ba la ceaun, sub forma de tocanita de legume, ba sfaraind pe gratar sau de ce nu, dimineata topindu-se usor pe painea calda, proaspat scoasa si batuta langa vatra. Nu e feliata, e drept, dar mi-am luat cutit care taie bine…
Vine iarna, la noi mai curand de cat la altii, ca de…asa-i la munte, sigur nu-i ca vara.
O sa trebuiasca sa fac iarasi un efort, sa-mi sparg lemne, sa fac foc, sa dau zapada deoparte, sa acopar straturile din gradina, sa ma bag la adapost si sa-mi continui treaba ce ma face sa cred ca disconfortul asta in care m-am bagat e o super investitie.
Va recomand din plin, face toti banii, vorba vine. E gratis si se da fara recomandarea medicului. Se aplica la inceput cu moderatie.
Atentie! Da dependenta!
Bogdan. Rasnov. 08.11.2016
