Azi am prins o zi cu soare, de primavara sau nu, a fost o zi de inaugurat tricourile. Ne-am intors de la scoala, am mancat, am schimbat hainele si am luat-o la pas sa vedem ce schimbari a lasat iarna in peisaj. Am descoperit vreo 3 copaci cazuti, evident moment de escaladat si traversat pe malul celalalt, o portiune aproape gatuita a piriiasului si o „zona de relaxare” dupa caracterizarea Tesei si a lui Lilu.
Am avut concurs de sarit de pe un mal pe altul, cu mici esuari in apa, noroc ca era cald, concurs de parkour intre baieti si „vanatoare” de ghiocei cu Tesa.
Enia, noua noastra domnisoara, a „preferat” sa stea acasa cu Nicoleta sa o ajute sa mai scape de niste laptic. A promis ca ne insoteste peste cateva zile.
Vorba multa strica, va las cu ceva poze din spatele casei.
De doua zile e soare, ca intr-o zi de vara asa ca am inceput sa ma gandesc la primavara. Viata in zona noastra are un alt mers, are un ritm, mai conectat la natura. Am inceput sa stiu cat e ceasul dupa cat de sus e soarele, sa stiu daca ninge sau ploua dupa cum vin norii dinspre Rasnov sau Bran. N-am gaini dar prefer sa ma culc mai devreme si sa ma trezesc mai devreme, ma simt mai bine si mai energizat asa. Lucrurile mai importante si cu aport mai mare de energie, merg mai bine in prima parte a zilei, restul…dupa. Sunt multe de facut, de organizat, atat in casa dar mai ales inafara ei. Am inceput sa ne imprietenim si sa relationam cu vecinii, putini ce-i drept dar buni. Ne combinam la curatat drumul, la construit poduri, strans si taiat lemne, facem troc cu diverse chestii. Cumparam de la ei carne, lapte, branzeturi si altele.
E soare mult, bucurie tripla, incarca bateriile full, doua masini de spalat merg ca unse iar seara, e seara de film la videoproiector. Ciudat sau nu, nasol sau nu….mie mi se pare responsabil, echilibrat si suficient.
Vrem apa mai calda, iarna, bagam mai multe lemne pe foc, vara…nu conteaza, face soarele toata treaba. Vrem apa, 1 ora de mers pompa, urca apa din put mai sus la deal, apoi 3 zile face gravitatia tot si nu mai consumam curent.
E drept ca in zilele innorate mai pornim 1-2 ore generatorul sa suplinim lipsa soarelui dar tot nu e un capat de tara, face parte din ritmul pe care am invatat sa-l urmam si sa-l respectam. Iarna a inceput cu peripetii, un generator vechi, care nu incarca, un invertor + solar charger nesetate corespunzator, o soba care nu incalzea apa suficient, dar ghici ce…am intrat in ritm, am testat, am setat, aranjat, invatat si acum…ne-am armonizat.
Aseara a fost super senin, la ora 21.00, jucam pase in curte, fara nici o lumina aprinsa. Pisca la nas gerul, dar era o atmosfera de vis. Senin, stele cat vezi cu ochii si lumina aia de luna….wow!
E duminica, e soare, ascult muzica Opa Tsupa – Les deux Guitares si ma gandesc cum o sa fie in prima calatorie pe anul asta, spre Legoland cu un nou bebe in gasca noastra, nebuna.
Mai greu probabil, la inceput, dar e chestie de ritm si echilibru, vin ele si se linistesc apele.
Au trecut 7 ani de cand scriam acest articolul 3 la 33 si ma gandeam amuzata ca viata mea s-a schimbat si mai radical, in viziunea multora. Am reusit sa realizam ce este important pentru noi, ce responsabilitati avem sa ne invatam copiii sa devina niste adulti liberi, implicati, niste oameni buni. Am reusit sa calatorim mai mult, sa cunoastem oameni super interesanti, de la care am invatat atat de multe.
De cand avem copiii mai mari am incercat sa facem ca revelionul sa fie distractiv si pentru noi si pentru ei. Asa ca avem cativa ani buni in care revelionul a fost un carnaval colorat pentru noi si prietenii care ni s-au alaturat. Cand stateam la Bucuresti reuseam sa strangem 15-30 de persoane, in primii ani la Rasnov strangeam doar in jur de 10-15. Ei bine, anul asta am strans 25 si ne-am distrat impreuna cu copiii pana la 6 dimineata.
