Au trecut 7 ani de cand scriam acest articolul 3 la 33 si ma gandeam amuzata ca viata mea s-a schimbat si mai radical, in viziunea multora. Am reusit sa realizam ce este important pentru noi, ce responsabilitati avem sa ne invatam copiii sa devina niste adulti liberi, implicati, niste oameni buni. Am reusit sa calatorim mai mult, sa cunoastem oameni super interesanti, de la care am invatat atat de multe.

Ne-am mutat in oras mic, langa padure, unde incercam sa traim cat mai sustenabil si in armonie cu natura, intr-o casa construita doar de noi si voluntari, cu materiale naturale si reciclate, total atipica pentru ce e „normal” pentru societatea actuala. Ne-am implicat mult in comunitatea gasita si am avut norocul sa gasim oameni minunati in zona si sa ne facem prieteni buni. Sunt mandra de cei 3 pui ai nostri si ma minunez zilnic cat de mari si echilibrati au crescut. Parintii au invatat sa accepte ca noi facem lucrurile „diferit” decat majoritatea si ne accepta, ne iubesc si ne sustin in continuare. Una peste alta am ajuns la varsta asta multumita si implinita de ce mi-a oferit viata si de alegerile facute. Si ca sa ma urmareasca coincidenta numerelor, acum 2 zile am ajuns la frumoasa varsta de 40 si anul asta vom ajunge la 4 copii. Mda! Cine se gandea ca vom avea 4 copii? Bunica! ­čśë

Suntem fericiti si cred ca asta ar trebui sa fie scopul vietii!


Distribuie: